Duminicã 21 august 2022

Sfântul Cuvios Antonie, stareţul Mânăstirii Sia din Novgorod

Sfântul Cuvios Antonie, stareţul Mânăstirii Sia, din Novgorod   Sfântul Antonie din Sia, în lume Andrei, s-a născut într-o familie de fermieri bogaţi din satul Kehta, lângă Râul Dvina de Nord. În copilărie a primit o educaţie aleasă, a citit mult şi a învăţat iconografie. După moartea părinţilor săi, Andrei a plecat în Novgorod şi timp de cinci ani a lucrat pentru un boier. Ulterior s-a căsătorit, dar soţia sa avea să moară după doar un an.

   Apoi, Andrei a decis să se dedice monahismului. Şi-a împărţit bunurile, săracilor, şi, ca un rătăcitor, a ajuns la Mânăstirea din pustie a Sfântului Pahomie, de la Râul Kena. Sfântul Pahomie l-a călugărit, dându-i numele "Antonie". Curând a fost făcut preot monah (ieromonah), iar Antonie, cu binecuvântarea egumenului, săvârşea de acum singur dumnezeieştile slujbe.

   Ieşea cu ceilalţi călugări, pentru a lucra pentru nevoile mânăstirii. Din dragoste de singurătate, Sfântul Antonie a părăsit în cele din urmă pustia Sfântului Pahomie, după ce a ales doi tovarăşi din fraţii monahi, aşezându-se pe Insula Mihailov, pe partea scăldată de Râul Sii, de celelalte părţi înconjurată doar de lacuri.

   În această izolare aspră cu păduri dese, Antonie a construit o bisericuţă, în 1520. Dar curăţarea pădurii necesita o muncă dificilă, aşa încât tovarăşii Sfântului Antonie au început să cârtească împotriva lui. Mai apoi, însă, pe neaşteptate, un bărbat necunoscut a început să le aducă toate cele de strictă trebuinţă, dăruindu-le bani cu dreaptă măsură. Mănăstirea Sia a devenit faimoasă, iar locuitorii satelor din jur o vizitau adesea.

   Din nou, însă, Sfântul Antonie, luând un ucenic, s-a retras într-un loc încă şi mai îndepărtat, pe Lacul Palun. Acolo, într-o chilie izolată, a vieţuit timp de trei ani. Când egumenul Teoctist a refuzat să mai îndrume Mânăstirea Sia, fraţii au încercat să-l convingă pe Sfântul Antonie să se întoarcă la ei. În cele din urmă, a ascultat cererea călugărilor, devenind din nou egumen, şi a îndrumat cu pioşenie mânăstirea, până la mutarea sa la Domnul în anul 1556, la vârsta de şaptezeci şi nouă de ani. Cinstirea sa aparte se face în data de 6 decembrie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)