Miercuri 5 octombrie 2022

Sfântul Roman Mucenicul, din Karpenesi, Lachedemonul

Sfântul Roman din Karpenesi
Sfântul Roman din Karpenesi

   Sfântul Roman era din Karpenesi. Era cu totul lipsit de carte. Singurul lucru pe care îl ştia, era că e creştin.
   Într-o zi, auzind pe unii că voiau să se închine la Sfântul Mormânt din Ierusalim, i-a urmat. După ce a venerat toate locurile sfinte, a mers şi la Mânăstirea Sfântul Sava. Acolo, i-a auzit pe călugări citind despre Sfinţii Mucenici, cum au suferit atât de multe chinuri pentru Hristos, alegând să primească bunătăţile vieţii viitoare. Sfântul a întrebat care sunt aceste bunătăţi şi, aflând de la Părinţi, despre viaţa care urmează şi despre Rai, s-a aprins în el dorinţa de a primi aceste bunuri viitoare prin martiriu.

   Pentru aceasta, a mers la Ierusalim şi i-a împărtăşit ideea Patriarhului, care l-a descurajat, spunând că dacă nu va putea rezista chinurilor, ar putea face rău Sfântului Mormânt şi Patriarhiei. L-a binecuvântat, totuşi, pe acesta care îşi dorise martiriul neputând ţine în sine focul ce i se aprinsese în inimă.

   Prin urmare, a călătorit la Tesalonic, unde a apărut înaintea judecătorului turc, L-a mărturisit pe Hristos ca pe Adevăratul Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul Lumii şi l-a numit pe Mohamed înşelător şi antihrist, iar religia aceluia o înşelare plină de mituri vrednice de râs. Judecătorul a ordonat să fie chinuit. Musulmanii l-au bătut fără milă, frângându-i coastele, struijindu-i întregul trup, pentru a-l forţa să-şi lepede credinţa. Întrucât Sfântul Roman a rămas ferm în credinţa sa în Hristos, acela a ordonat să fie decapitat.

   În acea perioadă, aflat la Tesalonic, amiralul flotei a apelat la judecător, cerându-i să-i fie dat martirul, pentru a-l pune la galere, asigurându-l că aceasta va fi mai rău decât moartea, pentru mucenic. Chinul la galere ar fi durat, pentru el, întreaga viaţă, atât mental cât şi fizic. Ideea a surâs aceluia, iar amiralul l-a luat, i-a ras părul şi barba şi l-a pus vâslaş.
   Cu toate acestea, după puţin timp, unii apropiaţi creştini ai căpitanului l-au mituit, iar Sfântul a fost eliberat. Creştinii l -au trimis pe Sfântul Munte, la Schitul Kavsokalivia, alături de Sfântul Acachie (12 aprilie), care slujea acolo ca Bătrân. În Schit s-a nevoit neîncetat  şi peste puterile omeneşti, dar pace tot nu a avut. Trăia ca un străin în această viaţă, negândind nici la mâncare, nici la apă; mintea lui era la martiriu.

   Postind cei doi - Bătrânul şi ucneicul său - Sfântul Acachie a avut parte de o arătare dumnezeiască legată de martiriul lui Roman, pe care l-a tuns călugăr şi, cu rugăciunile Părinţilor, l-a lăsat să plece pentru mărturisire şi mucenicie.
   La început, Sfântul Roman a mers la Ierusalim, îmbrăcat în monah, unde nu a putut să-şi împlinească visul, pentru că aici exista teama ca musulmanii să nu facă rău Sfântului Mormânt. Prin urmare, a călătorit la Constantinopol. Acolo, a prins un câine mic, l-a legat de centura sa şi a mers cu el în bazar. Turcii văzând aceasta, au întrebat de ce mergea cu căţelul astfel. El le-a răspuns: să-l hrăneasc pe el, aşa cum creştinii vă hrănesc pe voi, turcilor. De îndată ce au auzit aceasta, l-au prins şi l-au dus la vizir, unde a repetat aceleaşi cuvinte. Apoi, vizirul a ordonat să-l chinuie până când se va lepăda de credinţa lui.

   L-au aruncat într-o fântână secată, în care erau aruncaţi ucigaşii. Acolo, binecuvântatul a rămas fără mâncare timp de patruzeci de zile. Mai apoi, l-au scos şi l-au chinuit fără milă, în diverse moduri, fără să-l convingă în vreun fel. Atunci, vizirul a ordonat să fie decapitat prin sabie.

   Ducându-l la locul de execuţie, el saluta pe fiecare creştin întâlnit în cale, cu mare bucurie, spunând că va merge la nuntă, şi nu la tăiere, fapt care i-a uimit pe mulţi. Trecând pe lângă moschee la ora în care se chema, din minaret, la rugăciunea de la jumătatea zilei, martirul a privit şi a scuipat, pentru care călăii i-au şi tăiat limba, pe care le-a întins-o de bună voie spre tăiere. Deşi sângele îi curgea, nu a încetat să-i salute pe creştini. Ajungând la locul de execuţie, l-au decapitat în timp acesta mulţumea lui Dumnezeu, prăbuşindu-şi trupul spre răsărit, ca şi cum ar mai fi fost încă în viaţă. Îngrijoraţi de acest semn, turcii au alungat mulţimea creştinilor. Aceasta avea loc în 1694(5), în 6 (sau 5) ianuarie, iar alţii susţin că ar fi avut loc pe 16 februarie Sfântul nou sfinţit mucenic Roman din Karpenesi, mai este numit şi "Lachedemonul",  făcând parte din populația de bază a vechiului oraș grecesc Lacedemona.

   Sfintele sale moaşte au rămas trei zile şi trei nopţi pe locul execuţiei, iar harul dumnezeiesc le-a luminat cu o lumină cerească văzută de toţi, creştini şi turci. Într-un final, sfintele moaşte ale Sfântului Mucenic Roman au fost cumpărate, pentru cinci sute de piaştri, de către un căpitan englez a cărui navă era staţionată în Constantinopol, acela ducându-le în Anglia.

   Un martor creştin al martiriului Sfântului Roman, care fusese uimit de bucuria şi curajul martirului, pe când turcii se îndepărtau şi îi îmbrânceau pe creştini departe de trupul mucenicului, a plătit un copil turc, cu cinci piaştri, pentru a scălda un şervet în sângele martirului şi a i-l da. Copilul a făcut acest lucru, dar ulterior a povestit totul unui turc, care apoi l-a trimis pe copil înapoi, pentru a cere alţi cinci piaştri. Creştinul nu a vrut să-i mai plătească şi pe aceia, aşa încât a fost pârât la vizir, pentru a fi condamnat la moarte. Cu toate acestea, creştinul fiind nobil şi prieten al vizirului, a scăpat de moarte. În schimb, a fost aruncat într-o temniţă întunecată, unde a fost lăsat şase luni. În fiecare seară, el vedea o rază de lumină ridicându-se din locul unde Sfântul Roman fusese martirizat, iar aceasta îl întărea şi mângâia; altfel, „aş fi pierit,  din cauza încercărilor foarte grele". El a fost eliberat mai târziu, pentru patru mii de piaştri, după care el şi fratele său mai mic şi-au vândut toate bunurile, pentru a călători la Ierusalim şi în Muntele Sinai. Au navigat, apoi, spre Muntele Athos, unde au devenit călugări. Fratele mai mare, Agapie, şi-a încheiat viaţa la Mânăstirea Dochiaru, căreia i-a dăruit şervetul cu sângele martirului. Celălalt şi-a încheiat zilele la Mânăstirea Cutlumuşiu.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Orice sumă ca ajutor poate fi depusă prin mandat poștal.

Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Stareț Iov (Ion Archiudan)

Mai multe informații puteți afla pe

www.ManastireaHalmyris.ro și www.SfintiiEpictetSiAstion.ro

Transmisiuni în direct

Vă anunţăm noutăţile