Sfântul Prohor din Pcinia

   Sfântul Prohor din Mânăstirea Pşina (Pcinia) a urmat calea ascetismului în Pustia Vransk, la Râul Pşina din Serbia, întemeind acolo o sfântă mânăstire.

   Este cunoscut ca fiind unul dintre marii asceţi ai vieţii monahale. 

   S-a mutat la Domnul la sfârşitul secolului al X-lea. Sfintele moaşte ale Sfântului Prohor au ajutat la săvârşirea multor minuni, fiind cinstit în mod aparte în data de 15 ianuarie.

   Potrivit cronicilor sârbeşti, evlaviosul Rege Milutin (1276-1320) a construit o biserică în cinstea Sfântului Prohor.

   Sfântul a vieţuit ca zăvorât, într-o peşteră, timp de 32 de ani, nevăzând chip omenesc în tot acest timp, hrănindu-se cu varză şi rădăcini de ierburi o dată pe săptămână. El a suferit mult din cauza duhurilor rele, dar le-a înfrânt prin harul lui Dumnezeu.

   Într-o zi, Sfântul se ruga în afara peşterii sale, iar un cerb a venit la el să se ascundă din calea unui vânător pe nume Romanos Diogene (1068-1071). Romanos urmărind cerbul până la peşteră, Sfântul l-a întâlnit afară şi i-a cerut să nu ucidă animalul. Romanos a fugit înspăimântat, văzând cerbul adăpostindu-se la picioarele Sfântului Prohor. Prohor l-a strigat pe Romanos pe nume şi l-a binecuvântat, prezicându-i că va împărăţi în Constantinopol. Apoi, pustnicul i-a cerut lui Romanos să nu-l uite.

   La scurt timp după aceasta, Prohor s-a ascuns şi mai adânc în pustie.
   Romanos a devenit, în cele din urmă, împărat, iar Sfântul Prohor s-a mutat cu pace la Domnul, pe când se afla în peştera sa, în adâncul pustiei. Trupul său a rămas neputrezit în peşteră, iar el i-a apărut înainte împăratului Romanos, amintindu-i să nu-l uite. Întrucât profeţia făcută lui Romanos se împlinise, împăratul mulţumitor a revenit pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de ascet, dar a aflat că Bătrânul nu mai era de găsit.

   Plănuind să se întoarcă la Constantinopol, Sfântul Prohor i-a apărut într-un vis şi i-a indicat locul în care se afla trupul său, în adâncul pustiei. Prin urmare - aceasta întâmplându-se în secolul al XI-lea - în apropierea peşterii Sfântului Prohor, împăratul a aşezat sfintele moaşte ale Sfântului, într-o raclă de aur, şi intenţiona să-l mute într-un loc mai potrivit, de unde să nu mai fie mutat.

   Sfântul i-a apărut din nou împăratului înainte şi i-a spus să lase ca sfintele sale moaşte să rămână acolo. Împăratul a construit, prin urmare, în acel loc, Mânăstirea închinată Sfântului.

 

   Această mânăstire este al doilea mare complex monahal ortodox sârbesc, după Hilandar din Muntele Athos. Sfintele moaşte ale Sfântului Prohor se află aşezate în mânăstirea sa, iar de atunci s-au săvârşit prin ele multe minuni.

 

 

 

 

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022