Sfântul Petru, Episcop de Sevasta, Armenia

   Sfântul Petru, Episcopul Sevastei, a fost frate al Sfântului Vasile cel Mare şi al Sfântului Grigorie de Nyssa (1 ianuarie şi 10 ianuarie), fiind membru al unei familii ilustre şi cel mai tânăr dintre cei zece copii care s-au născut din Sfinţi Vasile şi Emilia. S-a născut în anul 340, în Cezareea Capadociei.

    Sfânta Macrina (19 iulie), sora sa mai mare, a exercitat o mare influenţă asupra pregătirii sale religioase, acţionând ca îndrumător şi ghidându-l către viaţa duhovnicească şi ascetică.

   Renunţând la studierea ştiinţelor profane, el s-a dedicat studierii Sfintei Scripturi şi cultivării vieţii duhovniceşti. La scurt timp după înălţarea lui Vasile la treapta de Episcop de Cezareea în 370, Petru a primit de la el hirotonirea preoţească. Sfântul Vasile cel Mare pare să-şi fi antrenat fratele ca tovarăş confidenţial în unele chestiuni. Ulterior, s-a retras din activitate, reluându-şi viaţa de ascet în singurătate. El le-a ajutat, pe sora şi pe mama sa, în stabilirea comunităţii lor monahale, după moartea tatălui său. 

   Petru s-a implicat în transformarea treptată a gospodăriei mamei sale, dintr-o comunitate de fecioare, într-o obşte de maici şi de călugări. El a condus mânăstirea călugărilor, în timp ce Macrina era responsabilă de obştea maicilor.

   Când provinciile Pontului şi Capadociei au fost răpuse de foamete, el avea să-şi dovedească milostenia remarcabilă, renunţând de bună voie la tot ceea ce aparţinea mânăstirii sale şi la orice ar fi putut prisosi, pentru a le dărui celor care apelau zilnic la el, în acel moment de suferinţă.

   În anul aproximativ 380 a fost înălţat la treapta de Episcop de Sevasta, în Armenia, după moartea aprigului arian şi îndârjit persecutor al fratelui său Vasile, Episcopul Eustatie din Sevasta, pentru a dezrădăcina erezia ariană din acea eparhie, unde prinsese rădăcini adânci.

   Fără a afişa vreo activitate literară, şi-a asumat poziţia alături de fraţii săi Vasile şi Grigorie, în lupta lor împotriva ereziei ariene. În modul său de vieţuire şi în cârmuirea episcopală, el a demonstrat aceleaşi virtuţi cu ale Sfântului Vasile, iar Sfântul Grigorie de Nyssa scria despre Sfântul Petru de Sevasta: „În viaţa sa ulterioară, părea să fie cu nimic mai prejos decât Vasile cel Mare, în virtute”. 

   În împreună-legătură, în cea mai apropiată manieră, cu fraţii săi, el a urmat scrierilor lor, cu mare interes. La sfatul său, Sfântul Grigorie de Nyssa şi-a scris marea lucrare "Contra lui Eunomie", în apărarea cărţii numite în mod asemănător, a Sfântului Vasile cel Mare, care răspundea lucrării polemice a lui Eunomie. De asemenea, ca urmare a dorinţei lui Grigorie, a scris "Tratatul despre Lucrarea celor şase zile", în apărarea pentru tratatului similar al Sfântului Vasile împotriva interpretărilor false ale Cărţii Genezei, cât şi pentru a-l completa. O altă lucrare a Sfântului Grigorie, "Cu privire la înzestrarea omului", a fost scrisă şi la sugestia Sfântului Petru al Sevastei şi trimisă acestuia din urmă, cu o prefaţă adecvată, ca dar de Paşti, în 387. Nu avem informaţii detaliate despre activitatea sa ca Episcop, cu excepţia faptului că a fost prezent la cel de-Al Doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol, în 381, împotriva ereziei lui Macedonie.

   Teodoret din Cir nota despre acesta: "Între Episcopii din Asia, au fost doi Grigorie, unul de Nazians şi altul din Nyssa, cel din urmă fratele şi fostul prieten şi coleg râvnitor al marelui Vasile. Aceştia au fost cei dintâi campioni ai evlaviei în Cappadocia, iar în fruntea lor se afla Petru, născut din aceiaşi părinţi cu Vasile şi Grigorie, care deşi nu a primit ca ei o educaţie străină, a dus ca ei o viaţă deosebită strălucitoare".

   Sfântul Petru, Episcop de Sevasta, este cinstit în mod aparte în ziua de 9 ianuarie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022