Vineri 2 septembrie 2022

Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei

Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei
Icoana Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei

   Sfântul Petru, Mitropolit al Moscovei şi făcător de minuni al întregii Rusii, s-a născut în Volnia, în familia unor părinţi evlavioşi, Teodor şi Eupraxia. Chiar înainte de naşterea fiului ei, Domnul i-a dezvăluit Eupraxiei binecuvântarea dată fiului său. La vârsta de doisprezece ani, tânărul Petru intra în mânăstire. El studia cu succes ştiinţele din acele vremuri şi îşi îndeplinea cu nerăbdare ascultările monahale. Viitorul Sfânt a dedicat mult timp studierii atente a Sfintelor Scripturi şi a învăţat iconografie. Icoanele pictate de Sfântul Petru erau împărţite fraţilor şi creştinilor care vizitau mânăstirea.

   Pentru viaţa sa virtuoasă ascetică, egumenul mânăstirii l-a sfinţit pe Sfântul Petru ca ieromonah. După ani de nevoinţe ascetice în mânăstire, Ieromonahul Petru, cu binecuvântarea egumenului, a părăsit mânăstirea, în căutarea unui loc de singurătate.

  El şi-a construit o chilie la Râul Rata şi a început să urmeze calea ascetică a tăcerii. Mai târziu, pe locul nevoinţelor sale, s-a întemeiat o mânăstire, numită Novodvorsk. O biserică închinată Mântuitorului a fost construită, acolo, pentru călugării care veneau la el. Ales egumen, Sfântul Petru şi-a îndrumat fiii duhovniceşti şi nu s-a arătat niciodată supărat pe vreun călugăr. În schimb, îi pregatea pe fraţi, prin cuvânt şi propriul exemplu. Egumenul şi asceza lui născătoare de virtuţi au devenit cunoscute mult dincolo de vecinătatea mânăstirii. Prinţul Iurie al Galiciei vizita frecvent mânăstirea, pentru a primi sfaturi duhovniceşti de la Sfântul ascet.

   Odată, în călătoriile sale prin ţinutul rusesc, Mitropolitul Maxim al Kievului şi Vladimirului (6 decembrie, vizita mânăstirea, cu un cuvânt lămuritor şi sfaturi. După ce a primit binecuvântarea Sfântului Maxim, Sfântul Petru i-a înmânat o Icoană a Adormirii Maicii Domnului, pe care o pictase. Sfântul Maxim avea să se roage înaintea Icoanei, pentru mântuirea pământului rusesc încredinţat de Dumnezeu, până la sfârşitul zilelor sale.

   Când Mitropolitul Maxim s-a mutat la Domnul, tronul Vladimirului a rămas, pentru un timp, neocupat. Un stareţ pe nume Gherontie, aspirant la tronul de Primat al Rusiei, a mers la Constantinopol cu veşmintele Sfântului Petru, toiagul de arhipăstor şi Icoana pe care o pictase Sfântul. Marele Prinţ al Vladimirului, Sfântul Mihail de Tver (22 noiembrie), îl trimisese la Patriarhul din Constantinopol, cu o petiţie pentru a fi numit Mitropolit al Rusiei.

   La sugestia Prinţului Iurie al Galiciei, egumenul Petru a mers cu reticenţă la Patriarhul Constantinopolului, cu o petiţie de a fi sfinţit Mitropolit. Dumnezeu l-a ales pe Sfântul Petru să adape Biserica Rusă. Maica lui Dumnezeu i-a apărut lui Gherontie înainte, în timpul unei furtuni pe Marea Neagră, zicându-i: „Te munceşti în zadar, pentru că nu vei fi niciodată Episcop. Cel care a pictat această icoană, egumenul de la Rata, Petru, va fi ridicat pe tronul Kievului”.

   Cuvintele Maicii lui Dumnezeu s-au împlinit. Patriarhul Atanasie al Constantinopolului (1289-1293) l-a ridicat pe Sfântul Petru la rang de Mitropolit al Rusiei, întinzându-i veşmintele de ierarh, toiagul şi icoana aduse de Gherontie. La întoarcerea în Rusia în 1308, Mitropolitul Petru a stat în Kiev, apoi la Vladimir.

   Ierarhul a fost supus multor încercări, în primii ani de îndrumare a Mitropoliei Ruseşti. Suferind sub jugul mongol, ţinutul rusesc era frământat de tulburări, iar Sfântul Petru era adesea obligat să schimbe locul reşedinţei sale. În această perioadă, lucrările Sfântului şi preocupările de a afirma adevărata credinţă şi moralitatea pe aceste tărâmuri erau deosebit de importante. În călătoriile sale prin întreaga eparhie, el i-a îndrumat neîncetat pe oameni şi clerici să păzească evlavia creştină. De asemenea, a adus prinţii la pace şi unitate.

   În anul 1312, Sfântul a făcut o călătorie către hoardă, unde a primit un decret de la han, pentru apărarea drepturilor clerului rusesc.

   În 1325, Mitropolitul Petru, la cererea marelui prinţ Ioan Kalita (1328-1340), a transferat Tronul Mitropolitan din Vladimir, la Moscova. Acest eveniment a avut o semnificaţie foarte mare pentru tot ţinutul rusesc. Sfântul Petru a profeţit izbăvirea de sub jugul tătar şi faptul că Moscova va deveni cel mai important oraş al Rusiei.

   Cu binecuvântarea sa, s-au pus bazele Catedralei "Adormirea Maicii Domnului" din Kremlinul Moscovei, în august 1326.

   Sfântul Petru a adormit întru Domnul, la 21 decembrie 1326. Sfintele moaşte ale Sfântului au fost îngropate în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, într-o criptă din piatră, pe care el însuşi o pregătise. Multe minuni s-au săvârşit, prin rugăciunile Sfântului. Multe vindecări au avut loc în taină, mărturisind astfel smerenia sa profundă chiar şi după moarte.

   Venerarea întâiului Ierarh al Bisericii Ruse s-a răspândit în tot ţinutul rusesc. În 1339, sub Sfântul Teognost (14 martie), Sfântul Petru a fost numărat între sfinţi. Prinţii sărutau crucea de pe mormântul Sfântului, ca semn al fidelităţii lor faţă de Marele Prinţ al Moscovei. Ca protector deosebit de venerat al Moscovei, Sfântul Petru era chemat să ajute la întocmirea tratatelor guvernamentale. Oamenii din Novgorod, primind dreptul de a-şi alege propriul Episcop, în Catedrala Sfântului Sofia, după anexarea lor la Moscova, sub Ivan al III-lea, au depus un jurământ cum că, de atunci, îşi vor sfinţii arhiepiscopii la mormântul Sfântului Petru, făcătorul de minuni. Într-adevăr, la mormântul Sfântului au fost numiţi şi aleşi primii ierarhi ai Rusiei.

   Cronicile ruseşti îl menţionează frecvent, amintind că niciodată nu a fost pornită vreo acţiune importantă a statului, fără a se face rugăciuni la mormântul Sfântului Petru. Sfintele moaşte ale Sfântului Petru au fost mutate, în 1472 şi 1479. În amintirea acestor evenimente, au mai fost stabilite şi alte sărbători, pentru 5 octombrie şi 24 august.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)