Sfântul Pavel de la Obnora, Vologda

   Sfântul Cuvios Pavel, stareţul de la Râul Obnora (Rusia), un renumit ucenic al Sfântului Serghie de Radonej, s-a născut la Moscova în anul 1317. Din tinereţe s-a distins prin evlavie şi prin bunătatea sa faţă de săraci şi cei aflaţi în suferinţă. Părinţii săi, bogaţi, îl pregătiseră pentru o viaţă seculară, dar la vârsta de douăzeci şi doi de ani şi-a părăsit în secret casa părintească şi a primit tunsura monahală în Mânăstirea Naşterea Maicii Domnului, de pe Volga, în Eparhia Iaroslav.

   De acolo, Sfântul Pavel de la Obnora s-a mutat la Sfânta Mânăstire a Preasfintei Treimi, lângă Sfântul Serghie de Radonej, petrecând câţiva ani cu el, ca ucenic al acestuia, ascultându-l pe Sfântul Bătrân în toate lucrurile. Cu binecuvântarea Sfântului Serghie, s-a aşezat la mică distanţă de mânăstire, într-o chilie separată, unde a petrecut cincisprezece ani ca pustnic. După ce a cerut binecuvântarea Sfântului Serghie să plece în pustie pentru o viaţă în linişte şi singurătate, Sfântul Pavel a rătăcit mult timp, căutând un loc potrivit. A petrecut timp cu Sfântul Avraam din Ciuhloma (20 iulie) şi, în final, a rămas în pădurea Komel.

   La Râul Griazoviţa, în scorbura unui tei bătrân, călugărul şi-a rânduit o chilie mică şi a locuit acolo timp de trei ani, în tăcere desăvârşită, „fără să dea odihnă trupului său, ca să poată primi odihna cea viitoare”. Apoi a plecat la râul Nurma, unde a construit o colibă şi a săpat o fântână, petrecându-şi zilele în priveghere şi rugăciune.

   Cinci zile din săptămână vieţuia fără mâncare, numai sâmbăta şi duminica luând o bucăţică de pâine şi apă. Vestea despre pustnic s-a răspândit pretutindeni, iar cei care căutau să fie îndrumaţi duhovniceşte începuseră să vină la el. În pofida iubirii sale pentru viaţa singuratică, Sfântul Pavel nu a refuzat niciodată, nimănui, mângâirea şi călăuzirea duhovnicească. El a fost, de asemenea, vizitat de Sfântul Serghie din Nurma (7 octombrie), care căuta singurătatea cu binecuvântarea Sfântului Serghie de Radonej şi care şi-a petrecut viaţa ascetică în aceste locuri.

   Cu binecuvântarea Sfântului Serghie şi acordul Mitropolitului Fotie, Sfântul Pavel a construit Biserica Preasfânta Treime, în 1414, în jurul căreia a apărut o mănăstire, mai târziu numită Mânăstirea Sfântului Pavel de la Obnora. După ce a hotărât o rânduială monahală aspră pentru fraţi, Sfântul Pavel a încredinţat îndrumarea noii mânăstiri, ucenicului său Alexie, el continuând ca mai înainte să vieţuiască într-o chilie izolată, pe un deal. A rămas un sfătuitor primitor şi bun pentru oricine avea nevoie de ajutorul său. Sfântul Pavel s-a mutat la Domnul, la vârsta de 112 ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Fraţilor, aveţi dragoste unul pentru altul şi păstraţi rânduiala obştii monahale”.

   Viaţa Sfântului a fost scrisă în anul 1546, iar canonizarea lui a avut loc în 1547. Este cinstit în mod aparte în ziua de 10 ianuarie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022