Duminicã 28 august 2022

Sfântul Pavel din Latros

Sfântul Cuvios Pavel din Latros

Sfântul Pavel din Latros era originar din Pergam, de lângă Smirna, în Asia Mică. Rămânând de tânăr fără tată - ofiţer al armatei imperiale romane, ucis într-o confruntare cu saracinii - a fost educat în Mânăstirea Sfântul Ştefan din Frigia. Mama Sfântului s-a retras, apoi, din Pergam în Bitinia, luându-i pe cei doi fii cu ea.

Vasile, cel mai în vârstă, s-a dedicat complet nevoinţelor monahale, mai întâi pe Muntele Olimp, iar mai apoi, de dragul unei şi mai mari singurătăţi, pe Muntele Latros, în apropiere de Milet. După moartea maicii sale, el l-a determinat pe fratele său să îmbrăţişeze acelaşi stil de viaţă. Deşi tânăr, Pavel trecuse prin încercările lumeşti suficient pentru a înţelege lipsurile şi pericolele pe care le presupunea lumea.

Vasile l-a dat în grija stareţului Pentru al Kariei. Pavel îşi dorea însă o singurătate şi mai mare, pentru a duce o viaţă de pustnic. Stareţul său, crezându-l însă prea tânăr, a refuzat plecarea lui atât timp cât el era în viaţă. După mutarea la Domnul a stareţului, prima chilie a lui Pavel a fost o peşteră din cea mai înaltă parte a Muntelui Latros, unde timp de câteva săptămâni nu avea altă mâncare decât ghinde verzi - fapt care, la început, i-a provocat boală. După opt luni, a fost chemat înapoi la Karia.

Pavel era nedespărţit de sfânta rugăciune, neavând altă dorinţă decât să câştige Cerul, nevoindu-se aprig pentru a-şi supune trupul. Nu s-a întins niciodată să doarmă, ci doar îşi sprijinea capul pe o piatră sau copac. Îmbrăcămintea sa era făcută din păr de capră şi niciodată nu a fost auzit vreun cuvânt, din gura sa, fără rost. Se spune că, atunci când lucra în bucătărie, la vederea focului, amintindu-şi de flăcările iadului, izbucnea în lacrimi, de fiecare dată.

Pavel şi-a ales, mai apoi, o nouă locuinţă, pe cea mai stâncoasă parte a muntelui, unde în primii trei ani a suferit ispite dureroase. Uneori, un ţăran îi aducea puţină mâncare, dar el trăia mai ales din ceea ce creştea în sălbaticie. Vestea sfinţeniei sale s-a răspândit în provincie şi mai mulţi bărbaţi au ales să locuiască lângă el, construind acolo o lavră de chilii. Pavel, care fusese nepăsător faţă de nevoile trupului, era mult preocupat ca nu cumva cei care trăiau sub conducerea lui să aibă lipsuri.

După doisprezece ani, singurătatea sa fusese atât de compromisă, încât s-a retras într-o altă parte a munţilor, de unde îşi vizita fraţii din când în când, pentru a-i bucura şi a-i încuraja. Uneori îi lua în pădure, pentru a săvârşi Dumnezeiasca Slujbă împreună, în aer liber. Când a fost întrebat de ce era, câteodată, atât de vesel, iar în alte momente atât de trist, el a răspuns: când nimic nu-mi distrage gândul de la Dumnezeu, inima mea se umple de bucurie atât de mult, încât de multe ori uit să mănânc şi uit chiar de toate; iar când apar distrageri, sunt supărat. Câteodată, mai dezvăluia câte ceva din revelaţiile minunate, care avuseseră loc între sufletul său şi Dumnezeu, şi din harurile cereşti pe care le primea în contemplaţie.

Numai că Sfântul Pavel îşi dorise o singurătate şi mai mare, aşa încât s-a mutat pe Insula Samos, ascunzându-se într-o peşteră. A fost, însă, descoperit curând şi, atât de mulţi s-au ataşat de el, încât a refăcut trei lavre care fuseseră distruse de saracini.

Cererile insistente ale călugărilor din Latros l-au determinat să revină, ulterior, în  fosta sa chilie de acolo. Împăratul Constantin Porfirogenitul (912-959) îi scria frecvent, cerându-i sfaturile şi, de multe ori, se pocăia înaintea lui atunci când nu le urma. Pavel a avut o mare dragoste pentru săraci, oferindu-le mâncare şi haine, fără a se gândi la sine. Odată, era gata să se vânda ca sclav, pentru a-i ajuta pe unii oameni în suferinţă, dacă n-ar fi fost oprit.

Pe 6 decembrie, în anul 956, prevăzând că moartea sa se apropiase, a coborât din chilie în biserică, s-a împărtăşit mai devreme decât de obicei şi, apoi, a mers la patul său. Şi-a petrecut restul timpului în rugăciune, sfătuindu-i pe călugări, până la mutarea sa la Domnul, care a avut loc pe 15 decembrie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)