Sfântul Nifon, Episcop de Novgorod

   Sfântul Nifon a fost călugăr al Mânăstirii Peşterilor din Kiev, unde s-a nevoit pe calea ascetismului. Imitând sfintele pătimiri ale Sfinţilor Părinţi, el şi-a smuls din rădăcini patimile, prin post, priveghere şi rugăciune, şi s-a împodobit cu virtuţi. A fost ales Episcop de Novgorod, când Episcopul Ioan se retrăgea la o mânăstire, după douăzeci şi cinci de ani de slujire episcopală. Sfântul Nifon a fost sfinţit episcop, la Kiev, de Mitropolitul Mihail şi de alţi ierarhi.

   Sfântul Nifon de Novgorod şi-a îmbrăţişat îndatoririle de arhipăstor, cu mare râvnă, întărind turma sa în credinţa ortodoxă şi străduindu-se să-i împiedice pe oameni să se despartă de Biserică, învăţându-i că se separă de Hristos Însuşi.

   Sfântul a fost, de asemenea, râvnitor în construirea şi restaurarea bisericilor. El a ridicat o nouă biserică din piatră în centrul Novgorodului, închinând-o Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. A reparat acoperişul Bisericii Sfintei Înţelepciuni (Hristos, Înţelepciunea lui Dumnezeu) şi a împodobit-o la interior, cu icoane.

   Când era gata să izbucnească războiul dintre Novgorod şi Kiev, Sfântul Nifon s-a arătat a fi făcător de pace. Întâlnindu-se cu liderii ambelor părţi, el a reuşit să-i liniştească şi să evite lupta. În acelaşi mod, el a încercat întotdeauna să rezolve problemele şi să-i împace pe cei care se duşmăneau.

   A pregătit turma sa, în Legea lui Dumnezeu, predicând, mustrând, certând, îndemnând, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura (2 Timotei 4: 2), pentru ca ea să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică ( 2 Timotei 2:10).

   Mai târziu, novgorodenii aveau să-şi alunge Prinţul, pe Vsevolod, cerând ca Prinţul Sviatoslav să-i conducă. Noul prinţ, însă, a vrut să se căsătorească împotriva canoanelor Bisericii. Nu numai că Sfântul Nifon a refuzat să oficieze ceremonia, dar a cerut şi clericilor săi să considere ilegală acea logodnă. Prinţul Sviatoslav şi-a adus preoţi din altă parte pentru a oficia nunta, iar Sfântul Ierarh nu s-a temut să-i reclame comportamentul.

   După moartea Mitropolitului Mihail al Kievului, marele Prinţ Isaiaslav a dorit ca Schimonahul Clement să-l succeadă. Cu toate acestea, el voia să-l sfinţească pe Clement fără binecuvântarea Patriarhului din Constantinopol.

   La un Sinod al Episcopilor, Sfântul Nifon a declarat că nu va aproba sfinţirea fără permisiunea Patriarhului de Constantinopol. El le-a reamintit celorlalţi episcopi că acest lucru era contrar tradiţiei Bisericii Ruse, căci Rusia a primit credinţa ortodoxă de la Constantinopol.

   Sfinţirea nelegiuită a avut loc, însă, în ciuda obiecţiilor Sfântului Nifon. Mitropolitul Clement a încercat să-l forţeze pe Sfântul Nifon să slujească Dumnezeiasca Liturghie cu el, dar acesta a refuzat. El l-a numit pe Clement lup, şi nu păstor, pentru că îşi asuma pe nedrept o slujire pe care nu o merita. Sfântul Nifon a refuzat să slujească cu Clement, sau să-l pomenească în timpul slujbelor.

   În furia sa, Clement nu i-a mai permis Sfântului Nifon să se întoarcă în Novgorod. Mai mult, l-a ţinut pe Sfânt sub arest la domiciliu, în Mânăstirea Peşterilor din Kiev. Când Isaiaslav a fost învins de Prinţul Gheorghe, Sfântul Nifon s-a întors în Novgorod, unde oamenii l-au întâmpinat cu mare bucurie.

  Patriarhul Constantinopolului a trimis o scrisoare, lăudând pe Sfântul Nifon pentru apărarea fermă a învăţăturilor Bisericii. De asemenea, el l-a trimis pe Mitropolitul Constantin la ruşi, pentru a-l da jos pe Mitropolitul Clement şi pentru a-şi asuma el însuşi tronul Kievului.

   Sfântul Nifon şi-a preluat din nou reşedinţa din Mânăstirea Peşterilor din Kiev. Ulterior, s-a îmbolnăvit. Înainte de mutarea sa la Domnul, cu trei zile, el le-a dezvăluit fraţilor că avusese un vis minunat. Sfântul Teodosie (3 mai) îi apăruse înainte şi îl vestise despre plecarea sa din această lume, care avea să se apropie.

   „Când”, a spus el, „după cântările de dimineaţă, am venit la chilie, simţeam nevoia de odihnă şi imediat am început, uşor, să visez şi m-am văzut în această sfântă biserică din Pecerska, la locul Sfântului Nicolae, şi mă rugam la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu multe lacrimi, să aibă grijă de înmulţirea virtuţilor în Mânăstirea Sfântului Teodosie. Mulţi fraţi mergeau la biserică, iar unul dintre ei, venind la mine, a spus: „Vrei să-l vezi pe Cuviosul nostru Părinte Teodosie?”. I -am răspuns: „Da, aş dori, dacă este posibil, să-mi arate locul”. El m-a dus şi m-a invitat în Altar, iar acolo mi l-a arătat pe Sfântul Teodosie. Când l-am văzut, m-am grăbit spre el cu bucurie, am căzut la picioarele lui şi m-am plecat spre el, până la pământ. Dar el, ridicându-mă, m-a binecuvântat şi mi-a spus: „E bine că ai venit, fratele şi fiul meu Nifon. De acum înainte vei fi cu noi, nedespărţiţi". El ţinea un pergament în mână şi mi l-a dat, când l-am întrebat despre el. L-am desfăcut şi l-am citit, iar la început scria acest lucru: „Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (Isaia 8:18). După această viziune, m-am trezit şi acum ştiu că această boală este o cercetare de la Dumnezeu”.

   Sfântul Nifon s-a mutat cu pace la Domnul, pe 8 aprilie 1156. Acum, se află în faţa Tronului lui Dumnezeu, intervenind pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, Căreia se cuvin toată slava, cinstea şi închinăciunea în veci.
           
*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023