Sfântul Mucenic Sadot şi ceilalţi 120 de Mucenici din Persia

   Sfântul Mucenic Sadot, cunoscut şi sub numele de Şahdost sau Sadoc, a fost Episcop de Seleucia-Ctesifon, din anul 341 până în anul 343. El a fost martirizat în timpul marii persecuţii pornite de regele persan Şapur al II-lea, care s-a făcut responsabil de martiriul a mii de creştini.

   Cea mai timpurie şi mai substanţială relatare despre episcopatul şi martiriul Sfântului Sadot este prezentă în Cronicile din Seert, din secolul al IX-lea:

   ?Numele Şahdost este persan şi înseamnă 'iubit şi devotat regelui' (şah - 'rege' şi dust - 'prieten'). Şahdust de Ctesifon era din Beth Garmai, deşi unii oameni spun că era din Susa. El a fost arhidiaconul lui Şemon Bar Saba. Întrucât, după moartea lui Şemon, Biserica a rămas fără conducător, el s-a dăruit pe sine Domnului nostru Iisus Hristos şi a fost numit în secret Patriarh. Era un om bun şi evlavios. Se spune că Părinţii şi credincioşii, întâlnindu-se în secret, s-au rugat lui Dumnezeu, apoi au notat mai multe nume şi au tras la sorţi. Numele lui Şahdost a fost desemnat. El a primit ascultarea care i-a fost încredinţată, fără a fi descurajat de frica morţii şi a primit hirotonirea patriarhatului, în casa unui creştin.

   A ales câţiva bărbaţi şi i-a hirotonit, să-i înlocuiască pe Părinţii care fuseseră martirizaţi cu Sfântul Mar Şemon. Printre ei s-a numărat Barbaşmin, nepotul lui Şemon Bar Saba. Ei s-au angajat să moară pentru turma lor. Au început să viziteze creştinii, noaptea şi ziua, pentru a-i încuraja împotriva persecuţiei lui Şapur. În cele din urmă, s-a aflat despre rangul lui Şahdost şi a fost arestat de magi. Cu trei nopţi înainte, văzuse o scară într-un vis, sprijinită pe pământ şi cu capătul în Ceruri. Şemon stătea pe scară şi spunea: 'Şahdost, urcă până la mine pe această scară, pe care am urcat-o ieri'. Ştia ce semnifica asta. El a vorbit despre asta credincioşilor, care s-au îngrijorat de istorisirea lui.

   Apoi, cu trei zile mai târziu, a fost arestat în Seleucia-Ctesifon, împreună cu 128 de episcopi, preoţi, diaconi şi bărbaţi şi femei, creştini. Au rămas în închisoare timp de cinci luni, suferind tot felul de chinuri. Au fost îndemnaţi să îmbrăţişeze religia magilor, dar au rămas fermi în credinţa lor.

   Satrapul din Seleucia-Ctesifon a ordonat, apoi, să fie ucişi 120 dintre ei, dar i-a trimis pe Şahdost cu femeile creştine la Şapur. Când Patriarhul a ajuns înaintea lui, regele i-a spus: 'Am ucis pe Şemon, capul creştinilor, şi un număr mare de stareţi şi episcopi. De ce te-ai făcut şef al oamenilor pe care îi detest? Şahdost a răspuns: 'Capul creştinilor este Preaînaltul Dumnezeu. El este Cel Care alege şef. Marea nu va fi niciodată secată şi creştinismul nu va fi niciodată distrus. Cu cât mai mulţi creştini omori, cu atât se vor înmulţi mai mult'.

   Blestamatul om s-a înfuriat pe el, apoi l-a tratat cu blândeţe, sperând să-l convingă să se închine soarelui şi a vorbit cu el într-o manieră prietenoasă, în speranţa de a-l converti la religia magilor. Dar departe de a-l converti, nimic nou n-a primit, ci cuvinte aprige şi energice şi dure şi mai aprinse.

   Apoi, a ordonat uciderea sa, iar acest ordin a fost împlinit în acelaşi loc în care Şemon fusese condamnat la moarte. Însoţitorii săi au fost, de asemenea, ucişi. Acest lucru s-a întâmplat în luna martie, după încarcerarea timp de cinci luni. Printre ei s-au numărat Miles al-Razi, ucenicul său Aborsam şi alţi câţiva, inclusiv cele două surori ale lui Şemon. Credincioşii le-au strâns trupurile şi le-au îngropat în biserică".

   Conform acestei relatări, Şahdost a fost Patriarh timp de doi ani şi cinci luni. În Biserica Ortodoxă Greacă, acești sfinți sunt sărbătoriți pe 19 octombrie, iar sărbătoarea se repetă pe 20 februarie. La ultima sărbătoare, numele lui Sadot este schimbat în Sadoc, iar în loc de cei 120 de mucenici sărbătoriți cu el, sunt amintiţi toţi cei 128. Mai mult, pe 6 aprilie, apar cinstiţi în mod special cei 120 de Mucenici din Persia, fără ca Sadot să fie numit, cel mai probabil fiind cei 120 de Mucenici menționați mai sus. Singura diferență este că se spune că acești 120 de Mucenici au fost martirizaţi prin foc, deși este posibil ca unii dintre acești Mucenici să fi fost martirizaţi prin sabie, în timp ce alții să fi fost martirizaţi prin foc.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023