Miercuri 2 noiembrie 2022

Sfântul Meletie, Episcop de Ryazan

Sfântul Meletie, Episcop de Riazan
Sfântul Meletie, Episcop de Riazan

   Episcopul Meletie, unul dintre ultimii predicatori ai Sfintei Evanghelii pentru poporul Siberiei, cu desăvârşita renunţare la sine a unui adevărat misionar, s-a mutat la Domnul la 14 ianuarie 1900. El a petrecut aproape treizeci şi cinci de ani de nevoinţă ascetică în estul Siberiei, răspândind lumina lui Hristos printre buriaţii nativi, tunguşi şi iacuţi. În 1896, a fost sfinţit Episcop de Ryazan, unde şi-a continuat munca misionară până în ultimele zile ale vieţii sale cu adevărat ascetice.

   Episcopul Meletie (Mihail Cozmici Iakimov, în lume) era din Eparhia de Viatka, născându-se pe 29 octombrie 1835, fiu al unui preot de sat. Tatăl său a murit când Mihail avea doar un an, râmânând soţia pentru a avea grijă de copii, în mare sărăcie. În ciuda lipsurilor din familie şi a sănătăţii precare a lui Mihail, el şi-a încheiat cu succes şcoala primară şi secundară şi, ca unul dintre cei mai buni elevi din Seminar, a putut să-şi continue pregătirea la Academie. Încă de pe atunci, sufletul lui era atras de singurătate.

   După ce a absolvit Seminarul, Mihail a vorbit cu rectorul, Arhimandritul Ambrozie, egumen al Mânăstirii Adormirii Maicii Domnului, cerând să fie primit în mănăstire şi să fie tuns în moinahism. Cu toate acestea, cererea sa nu a fost pe deplin acceptată. El a fost primit în mânăstire, dar nu a fost tuns monah. Aici, a împlinit ascultarea predicării şi a lucrului la bibliotecă. Mai târziu, a fost numit profesor de Istoria Bisericii şi Cântările Bisericeşti, în şcoala primară din Viatka.

   Tot mai târziu i s-a cerut să-i supravegheze pe studenţii care locuiau în mânăstire. A rămas în poziţia umilă a unui tânăr ucenic, timp de un an. În august 1858 a intrat la Academia Kazan, iar la 1 februarie 1859 a fost tuns monah, primind numele Meletie, în cinstea Sfântului Meletie al Antiohiei (12 februarie). Pe 16 martie, a fost hirotonit diacon, de către Episcopul Nicodim.

   Printr-o hotărâre sinodală, Sfântul Meletie a fost trimis la Mânăstirea Posolsk a Mântuitorului, de lângă Lacul Baikal, în Eparhia Irkuţk (în sud-estul Siberiei). Ajungea la mânăstire pe 23 iunie 1862 şi şi-a început lucrarea de binefacere, totodată, printre buriaţi. Aceasta a dus la botezul multor băştinaşi, la construirea de biserici şi la înfiinţarea unor aşezări pentru nou-botezaţi (majoritatea erau nomazi, ori semi-nomazi). În decembrie acelaşi an, Diaconul Meletie a fost hirotonit în treapta Sfintei Preoţii.

   La acea vreme, Părintele Meletie devenea prieten apropiat al Episcopului Vicar Veniamin de Selengin (ulterior Arhiepiscop de Irkuţk), iar această prietenie a durat tot restul vieţii. Munca Părintelui Meletie l-a purtat din loc în loc, până la graniţele Mongoliei. Cu toate acestea, nu a rămas acolo mult timp. La 30 august 1873, Arhiepiscopul Veniamin l-a pus la dispoziţia misiunii din Irkuţk, iar la 2 februarie 1874 a fost ridicat la rang de Arhimandrit la Mânăstirea Sfântului Nil din Munţii Sayansk. Din acel moment, munca sa misionară s-a extins foarte mult şi, cu atât mai mult, a mers la Kazan pentru a învăţa metode de traducere a cărţilor creştine în limbile băştinaşilor.

   În vremea şederii sale în afara misiunii, îşi vizita familia în provincia Viatka, vizitându-i pe mama şi fratele său, care era preot în satul Verhovscoi, în regiunea Nolinschi, şi a făcut un pelerinaj la Moscova şi Kiev. A locuit în Kazan, până în mai 1875.

   Acolo, relaţia sa cu profesorul Nicolae Ilminschi (1822-1891) şi asistenţii săi a avut o importanţă mare pentru viitoarea activitate misionară a Sfântului. În activitatea de traducere a învăţăturilor creştine în limba buriată, Părintele Meletie a fost ajutat de buriatul Iacob Cistochin, însoţitorul său de chilie (mai târziu un misionar în zona Tunkinsky). Prima carte în limba buriată a fost publicată la Kazan: „Învăţături pentru nou-botezaţi, despre Sfânta Credinţă Creştină"  (Поучение к новокрещёным о святой христианской вере).

   Acesta a fost un pas foarte important, ducând la succesul activităţii de evanghelizare a nativilor, în cei cinci ani în care Sfântul Arhimandrit Meletie a fost responsabil de misiune, 11 000 dintre băştinaşi fiind botezaţi. Nevoinţele sale au sporit, după sfinţirea sa ca Episcop Vicar al Eparhiei de Irkuţk (1888-1896), fiind repartizat la supravegherea teritoriului misionar din răsăritului Lacului Baikal.

   Oraşul Cita din regiune a devenit centrul din care Episcopul misionar pornea împrejurul Lacului Baikal, în special în 1881 (la 200 de ani de la întemeierea misiunii Trans-Baikal de către misionarii Teodosie şi Macarie. El s-a preocupat de predicarea Cuvântului lui Dumnezeu în întregul Trans-Baikal, luminându-şi turma şi modelând viaţa bisericească şi seculară a nou-botezaţilor, pentru a-i integra în sânul populaţiei ruse permanente. Vlădica Meletie a întemeiat Obştea parohială a Bisericii Sfinţilor Chiril şi Metodie, şi a Sfântului Inochentie de Irkuţk, în Cita, pentru a consolida răspândirea creştinismului în mijlocul turmei sale. A făcut tot posibilul pentru a-şi întări fiii duhovniceşti, deschizând şcoli bisericeşti. Rezultatul acestor măsuri, pe când era şeful misiunii Baikalului răsăritean, a fost convertirea a aproximativ 4 000 de băştinaşi la creştinism, de la şamanism şi de la supunerea sub autoritatea lui Dalai Lama.

   La 5 iulie 1889 a fost numit Episcop de Yakuţk, acolo ajungând pe 16 septembrie. Eparhia de Yakuţk avusese anterior un episcop misionar vrednic, pe nume Dionisie, care a devenit ulterior Episcop de Ufa şi care poate fi cu siguranţă numit Apostol al Yakuţilor.

   În primul an în noua sa eparhie, Sfântul Meletie a folosit metodele pe care le învăţase din experienţa avută în noul său ţinut. În fiecare an, inspecta diferite părţi ale vastei sale eparhii. Deşi nu existau drumuri, acoperea zeci de mii de kilometri într-o singură călătorie. A construit biserici şi a găsit donatori generoşi, în acest scop. În călătoriile sale, el a sfinţit personal multe dintre aceste biserici şi a organizat şcoli bisericeşti, pe lângă ele. Până la sfârşitul anului 1889, existau 77 de biserici, în eparhia sa, şi 118 capele. În 1895, existau 9 biserici de piatră, 214 biserici din lemn, capele şi case de rugăciune. Mai târziu, numărul bisericilor şi şcolilor creştea. Căutând întotdeauna modalităţi de a sprijini şcolile, Episcopul Meletie a cerut şi a obţinut o indemnizaţie anuală de 6 000 de ruble, plătită de Departamentul de Venituri. În 1892, a organizat Obştea Bisericii "Hristos Mântuitorul".

   A mai existat şi un alt aspect, în activitatea sa misionară în Yakuţk, acesta fiind prima persoană care ajuta la eradicarea leprei în sânul turmei sale. În 1890, un articol apărea în Jurnalul Eparhiei de Yakuţk, Nr. 17, intitulat „Lepra în regiunea Vilyusk”. În anul următor, domnişoara Marsden, care era asistentă englezoaică, a venit în regiune şi a muncit foarte mult pentru a-i ajuta pe cei bolnavi. Episcopul Meletie era atât de energic în nevoinţele sale de a o ajuta, încât a primit o scrisoare de mulţumire de la Arhiepiscopul anglican de Canterbury. Desigur, turma sa i-a fost cea mai recunoscătoare, pentru asta. Prin urmare, când pornea spre Eparhia de Riazan, cuvintele de rămas bun au fost excepţional de călduroase, încât se spune că rar are un episcop parte de un astfel de rămas bun.

   La 14 octombrie 1896 a fost numit Episcop de Ryazan şi Zaraysk. Pe 27 noiembrie, părăsea Yakuţk-ul şi ajungea, la Ryazan, pe 17 februarie 1897. Nu era de mirare că turma din Riazan îşi aştepta noul arhipăstor cu mare entuziasm şi nerăbdare, odată ce cunoştea viaţa sa trecută de ascetism şi activitate misionară. Nu au fost dezamăgiţi, în aşteptările lor. Acest ierarh amabil, care cerea mult de la sine, era îngăduitor cu slăbiciunile altora, fiind un predicator excelent şi un adevărat misionar. El a lăsat, în urmă, o moştenire vastă de fapte bune, care a determinat să fie amintit de oamenii din Riazan. Tot în 1897, a fost făcut membru de onoare al Academiei Teologice din Kazan.

   Activităţile sale misionare din Siberia au avut o influenţă profundă asupra muncii sale în noua sa eparhie. În Eparhia de Ryazan existau mulţi ritualişti vechi şi chiar musulmani. Episcopul Meletie a reînviat misiunea în rândul mahomedanilor, scriind foarte mult. El a publicat multe dintre predicile sale, notele misionare şi rapoarte despre misiunile în Baikal-ul răsăritean şi Irkuţk. A contribuit, de asemenea, prin multe articole istorice, la diverse reviste ortodoxe, toate de dragul operei sale misionare şi nu pentru vreun câştig personal. Toate articolele sale proveneau din spiritul său apostolic şi din modul său de a fi, dezvăluite în toate locurile în care a lucrat spre slava lui Dumnezeu. În timpul celor treizeci şi cinci de ani de activitate misionară, el a fost cunoscut sub numele de „Apostolul Yakuţiei şi Luminătorul neamurilor din Siberia şi Asia”.

   Sfântul Meletie s-a mutat la Domnul, pe 14 ianuarie 1900, şi a fost înmormântat în Catedrala Ryazan. A fost inclus în Soborul Sfinţilor Siberieni, în 1983. Domnul Însuşi a decis să proslăvească sfintele moaşte ale Sfântului său: la aproape o sută de ani de la mutarea lui la Domnul, sfintele sale moaşte erau descoperite, pe 18 iunie 1998, în Catedrala Arhanghelul Mihail, din Ryazan, în ajunul Sărbătorii Soborului Sfinţilor din Ryazan şi a Soborului Sfinţilor Siberieni, înainte de Sărbătorirea celor 800 de ani ai Eparhiei de Ryazan. Pe 18 septembrie 1998, sfintele sale moaşte au fost mutate la Mânăstirea "Preasfânta Treime" din Ryazan.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Ajutaţi Mânăstirea Halmyris

Orice sumă ca ajutor poate fi depusă prin mandat poștal.

Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Stareț Iov (Ion Archiudan)

Mai multe informații puteți afla pe

www.ManastireaHalmyris.ro și www.SfintiiEpictetSiAstion.ro

Transmisiuni în direct

Vă anunţăm noutăţile