Sfântul Maxim din Totma, cel Nebun pentru Hristos

   Sfântul Fericit Maxim Makariev a fost preot în oraşul Totma (Eparhia Vologda), în prima jumătate a secolului al XVII-lea, iar tatăl său fusese preot. Sfântul Maxim a fost, de asemenea, hirotonit la treapta preoţiei, iar timp de 45 de ani a ales de bună voie calea duhovnicească dificilă a nebuniei de dragul lui Hristos, petrecându-şi timpul în rugăciune neîncetată, post şi goliciune, neglijând complet să aibă grijă de trupul său.

   Părintele Maxim s-a proslăvit prin darurile pline de har de la Dumnezeu, încă din timpul vieţii sale. S-a mutat la Domnul, la o vârstă avansată, pe 16 ianuarie 1650, fiind înmormântat lângă "Biserica Învierii" din Varniţa, în oraşul Totma. Viaţa sa plină de virtute şi sfântă, şi leacurile minunate izvorâte din mormântul său, au făcut să-i fie scrisă viaţa, dar scrierea a fost distrusă în 1676, în timpul unui incendiu care a avut loc în Biserica Învierii. O nouă scriere a fost compusă în 1680, dar şi ea s-a pierdut. Între timp, minunile au continuat să se săvârşească la mormântul Sfântului Maxim.

   Venerarea locală a Sfântului a început în 1715, pornind de la numeroasele minuni care aveau  loc la mormântul său. În acel an, preotul Ioan Rohleţov şi enoriaşii Bisericii Sfintei Învieri i-au cerut Arhiepiscopului Iosif al Marelui Ustiug, să le permită să aşeze un baldachin deasupra sfintelor moaşte ale Sfântului Maxim din Biserica Sfânta Paraschevi, şi o icoană a Sfântului. Vlădica a dat binecuvântarea sa, pentru ca o slujbă să se săvârşească acolo pentru Sfânt, aşa cum se obişnuieşte. În acea perioadă, lumea încă îşi amintea minunile care avuseseră loc la mormântul Fericitului Maxim, iar aceste minuni au fost reprezentate pe marginea icoanei aşezate în baldachin.

   În 1680, Boris Tarunin, locuitor al Totmei, s-a îmbolnăvit de febră şi a rămas nemişcat timp de şase luni. Rugându-se la Sfântul Maxim pentru ajutor, s-a vindecat imediat.

   În 1691, ţăranul Areta Malevinschi a stat răpus la pat timp de nouă săptămâni, cu febră. Când a început să-l cheme în rugăciune pe Sfântul Maxim, pentru ajutor, boala lui a dispărut complet.

   Ţăranul Teodor Mamoşov a fost paralizat timp de nouă ani. În noaptea din 5 noiembrie 1703, a visat că un bătrân, îmbrăcat doar într-o cămaşă, s-a apropiat de pat, zicându-i: „Teodore, încetează cu mâhnirea”. Luându-l pe umeri, l-a dus în biserică şi i-a cerut să se închine înaintea mormântului. Când s-a trezit, Teodor se simţea atât de bine, încât a reuşit să meargă la Biserica Învierii, pentru a se închina la mormântul vindecătorului său.

   În 1705, Ana Tataurova îşi pierduse minţile, de o lună. Într-o noapte, Sfântul Maxim i-a apărut într-un vis, spunându-i să facă două Parastase la mormântul lui, promiţându-i că se va face bine. Când fata cea bolnavă s-a trezit, a cerut să fie dusă la mormântul Sfântului. După cele două Parastase săvârşite, s-a simţit perfect.

   Sfântul Fericit Maxim este cinstit în mod aparte pe 16 ianuarie şi, de asemenea, în A Treia Duminică de la Rusalii, la Soborul Sfinţilor din Vologda.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022