Sfântul Marcu Ascetul, din Atena

   Sfântul Cuvios Marcu Ascetul s-a născut la Atena. El şi-a povestit viaţa, Părintelui Serapion care, prin voia lui Dumnezeu, l-a vizitat înainte de a se muta la Domnul.

   În tinereţe, studiase filozofia. După moartea părinţilor săi, Sfântul Marcu s-a retras în Egipt şi s-a stabilit într-o peşteră a Muntelui Traşe, în Etiopia. A petrecut nouăzeci şi cinci de ani în singurătate, iar în tot acest rătimp nu numai că nu a văzut vreo faţă omenească, dar nici măcar vreo fiară sau pasăre.

   Primii treizeci de ani fuseseră cei mai dificili pentru Sfântul Marcu. Desculţ şi în sărăcie, a suferit de frig în timpul iernii şi de căldură vara. Plantele deşertului i-au servit drept hrană, uneori fiind nevoit să mănânce praf şi să bea apă amară de mare. Duhurile necurate l-au urmărit pe Sfântul Marcu, promiţându-i să-l înece în mare, ori să-l azvârle de pe munte, strigând: „Pleacă din ţinutul nostru! De la începutul lumii, nimeni nu a venit aici. Cum de-ai îndrăznit să vii?”.

   După treizeci de ani de necazuri, harul divin venea asupra ascetului. Îngerii îi aduceau mâncare, iar corpul i s-a acoperit cu păr lung, apărându-l de frig şi căldură. El i-a spus Avei Serapion: „Am văzut cum arată Raiul Dumnezeiesc şi, în el, pe profeţii lui Dumnezeu, Ilie şi Enoh. Domnul mi-a trimis tot ce căutam”.

   În timpul discuţiei sale cu Ava Serapion, Sfântul Marcu l-a întrebat cum mai stăteau lucrurile prin lume. El a întrebat despre Biserica lui Hristos şi dacă persecuţiile împotriva creştinilor mai continuau. Auzind că închinarea la idoli încetase cu mult timp în urmă, Sfântul s-a bucurat şi a întrebat: „Există, acum, în lume, Sfinţi care lucrează minuni, aşa cum spune Domnul în Evanghelia Sa, 'Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa' (Sfânta Evanghelie după Matei 21: 21)?”.

   În timp ce Sfântul rostea aceste cuvinte, muntele s-a mutat de la locul său aproape 2 kilometri şi jumătate, îndreptându-se către mare. Când Sfântul Marcu a văzut că muntele se mută, a zis: „Nu ţi-am poruncit să te muţi din locul tău, ci vorbeam cu un frate. Mergi înapoi, la locul tău!”. După aceasta, muntele a revenit pe locul său. Ava Serapion a căzut de spaimă. Sfântul Marcu l-a prins de mână şi a întrebat: „Nu ai văzut niciodată astfel de minuni, în viaţa ta?”.

   "- Nu, Părinte, a răspuns Ava Serapion". Apoi, Sfântul Marcu a plâns cu amar şi a zis: „Din păcate, astăzi sunt creştini doar cu numele, dar nu şi cu fapta”.

   După aceasta, Sfântul Marcu l-a aşezat pe Ava Serapion la o masă, un înger aducându-le de mâncare. Ava Serapion i-a mărturisit că nu a mâncat niciodată o mâncare atât de gustoasă şi nici nu a bătut vreo apă atât de dulce. „Frate Serapion”, a răspuns Sfântul Marcu, „ai văzut ce bunătăţi trimite Dumnezeu slujitorilor săi? În toate zilele mele de aici, Dumnezeu mi-a trimis câte o pâine şi un peşte. Acum, de dragul tău, el a dublat masa şi ne-a trimis două pâini şi doi peşti. Domnul Dumnezeu m-a hrănit cu astfel de mese, încă de la primele mele suferinţe din cauza răului”.

   Înainte de trecerea sa la Domnul, Sfântul Marcu s-a rugat pentru mântuirea creştinilor, pentru pământ şi pentru tot ceea ce trăieşte pe el în dragostea lui Hristos. El i-a dat ultimele sfaturi Avei Serapion, cum să-l îngrope în peşteră şi să astupe, apoi, intrarea. Ava Serapion a fost martor al modului în care sufletul Bătrânului, în vârstă de o sută şi treizeci de ani, a fost luat la cer de către îngeri.

   După înmormântarea Sfântului, doi îngeri, sub forma unor pustnici, l-au îndrumat pe Ava Serapion, adânc, în deşert, către  marele Bătrân Ioan. Ava Serapion le-a vorbit călugărilor acelei mânăstiri, despre viaţa şi mutarea la Domnul a Sfântului Marcu.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023