Vineri 16 septembrie 2022

Sfântul Marcel din Mânăstirea Neadormiţilor

Sfântul Marcel din Mânăstirea Neadormiţilor
Sfântul Marcel din Mânăstirea Neadormiţilor

  Sfântul Cuvios Marcel, egumenul Mânăstirii numite „A Celor Neadormiţi", era originar din oraşul Apamea din Siria. Părinţii lui erau înstăriţi, dar au murit când el era mic. Educaţia a primit-o mai întâi în Antiohia, apoi în Efes. Toate bunurile sale, pe care i le lăsaseră părinţii, le-a împărţit săracilor, astfel încât să rupă orice legătură cu lumea.

   Sub îndrumarea unui Bătrân cu experienţă din Efes, Marcel a pornit pe calea ascetismului. Ulterior, a continuat drumul pe această cale, în Bizanţ, la Sfântul Alexandru, egumen al Mânăstirii "Neadormiţilor". Mânăstirea primise acest nume, de la faptul că în mânăstire cântarea Psalmilor nu înceta zi şi noapte, alternând grupuri de călugări în citire.

   Sfântul Alexandru l-a primit pe Marcel şi l-a făcut călugăr. Zelos în priveghere, post şi rugăciune, Sfântul a primit mari daruri duhovniceşti, între care şi cel al înainte-vederii. Marcel a prevăzut ziua morţii Părintelui Alexandru şi a alegerii sale, în loc, ca egumen. Cu toate acestea, întrucât era încă tânăr, nu voia să-i conducă pe ceilalţi. Aşa încât a plecat din mânăstire, pentru a vizita alte provincii şi alte mânăstiri, unde a primit sfaturi de la călugări.

   După mutarea la Domnul a Sfântului Alexandru, când Părintele Ioan fusese deja ales egumen, Marcel s-a întors la marea bucurie a obştii. Părintele Ioan a făcut din Marcel propriul său asistent, cel mai apropiat. După mutarea la Domnul a lui Ioan, Sfântul Marcel a fost ales egumen al mânăstirii, în ciuda refuzului său, iar în această poziţie a rămas timp de şaizeci de ani.

   Veştile despre viaţa sa sfântă s-au răspândit până departe. Oamenii veneau la Marce, de departe, atât iluştri, cât şi oameni obişnuiţi, bogaţi şi săraci. De multe ori vedeau îngeri înconjurându-l pe Sfânt, ajutându-l şi păzindu-l. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Mânăstirea „Celor Neadormiţi” a înflorit. Atât de mulţi călugări ajunseseră să se aşeze sub conducerea Sfântului Marcel, încât a devenit necesară extinderea mânăstirii şi a bisericii.

   Sfântul Marcel a primit daruri de la credincioşi, pentru extindere, şi a construit o biserică frumoasă, mare, o bolniţă şi un aşezământ pentru persoanele fără adăpost. Prin rugăciunile sale, călugărul îi vindeca pe bolnavi, alunga demoni şi făcea alte minuni. Spre exemplu, unul dintre călugări fusese trimis la Ankara, şi s-a îmbolnăvit. Fiind aproape de moarte, l-a chemat în minte pe Părintele său. În acel ceas, Sfântul Marcel l-a auzit pe ucenicul său în mânăstire, iar el a început să se roage pentru acela. Cel care era bolnav s-a vindecat dintr-o dată.

   Când un vas cu călugări s-a aflat în pericol pe Marea Neagră, Sfântul a calmat furtuna, prin rugăciunile sale. Altă dată, când i se zisese că un incendiu făcea ravagii în Constantinopol, Sfântul Marcel s-a rugat cu lacrimi pentru oraş, iar focul a scăzut ca şi cum ar fi fost stins de lacrimile călugărului.

   Ioan, slujitorul unui oarecare nobil arian pe nume Ardaburios, fusese acuzat pe nedrept, aşa încât se ascunsese în mânăstire, pentru a scăpa de mânia stăpânului său. Ardaburios a cerut de două ori, Sfântului Marcel, să i-l dea pe Ioan, dar Sfântul a refuzat. Ardaburios a trimis, mai apoi, un detaşament de soldaţi, care a înconjurat mânăstirea, ameninţând să ucidă pe oricine se opunea misiunii sale. Fraţii au mers la Părinte, cerându-i să-l predea pe Ioan şi să salveze, astfel, mânăstirea. Sfântul Marcel s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, apoi a ieşit cu îndrăzneală, singur, pe poarta mănăstirii, către soldaţi. Un fulger a strălucit pe cer, un tunet s-a auzit, iar o Cruce a apărut strălucind mai tare decât soarele. Soldaţii şi-au aruncat armele şi au luat-o la fugă. Ardaburios, auzind de la soldaţi ce se întâmplase, s-a înspăimântat şi, pentru Sfântul Marcel, l-a iertat pe servitor.

   Sfântul Marcel a trecut cu pace la Domnul, în anul 485. Ucenicul său credincios, Luchian, întristat teribil pentru aceasta, l-a văzut înaintea sa apărând, în a cincea zi după trecerea la cele veşnice, pe Sfântul Marcel, care l-a mângâiat, prezicându-i şi apropierea sfârşitului său. Cinstirea aparte a Sfântului Marcel se face în data de 29 decembrie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)