
Sfântul Sfinţit Mucenic Isidor era preot al Bisericii "Sfântul Nicolae" din oraşul Iuriev (Derpto, în prezent Taru, în Estonia). Conform condiţiilor unui tratat încheiat în 1463 între Marele Prinţ al Moscovei Ivan al III-lea şi cavalerii livonieni, aceştia din urmă erau obligaţi să acorde protecţie oricărui ortodox din Derpto. Dar cavalerii livonieni (care erau catolici germani) au rupt tratatul şi au încercat să-i forţeze pe ortodocşi să devină romano-catolici.
Preotul Isidor a ieşit curajos în apărarea Ortodoxiei, preferând să primească mai degrabă cununa muceniciei, decât să se supună catolicilor. Episcopului latin şi nobililor romano-catolici din Iuriev li s-a spus, însă, că Sfântul Isidor şi populaţia ortodoxă a oraşului s-ar fi ridicat împotriva credinţei şi obiceiurilor germanilor.
Când Sfântul Isidor şi alţi şaptezeci şi doi dintre enoriaşii săi mergeau să binecuvânteze apele Râului Omovja (sau Emaiga, acum Emajogi) la Sărbătoarea Teofaniei, au fost arestaţi şi duşi înaintea Episcopului latin Andrei şi a judecătorilor civili ai oraşului. Au fost presaţi să se convertească la catolicism, dar Sfântul Isidor şi turma sa au refuzat să renunţe la Hristos ori la Credinţa Ortodoxă. Din această cauză, autorităţile i-au aruncat în închisoare.
Sfântul Isidor şi-a încurajat turma să se pregătească pentru moarte şi să nu se teamă de chinuri. El s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi Dătătoare de Viaţă ale lui Hristos pe care le purta la sine, apoi i-a împărtăşit pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii.
Apoi, Episcopul şi judecătorii i-au chemat pe ortodocşi să se prezinte înaintea lor încă o dată, cerându-le să treacă la catolicism. Refuzând să facă acest lucru, au fost târâţi înapoi la râu şi au fost împinşi în el exact prin spărtură în ghiaţă pe care chiar Sfinţii o făcuseră pentru binecuvântarea apei. Prin urmare, aceştia toţi au suferit şi şi-au dat viaţa lor pământească pentru Hristos, Care le-a dăruit cununa nestricăcioasă a slavei.
În timpul revărsărilor de ape din primăvară, trupurile neputrezite ale Sfinţilor martiri, inclusiv trupul complet înveşmântat al Sfinţitului Mucenic Isidor, au fost găsite de comercianţi ruşi care călătoreau de-a lungul malului râului. Aceia i-au îngropat pe Sfinţi, în jurul Bisericii Sfântului Nicolae.
Deşi oamenii au început venerarea acestor Sfinţi la scurt timp după mutarea lor la Domnul, ei nu au fost canonizaţi oficial de Biserică până în anul 1897.
*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022