Sfântul Ioan cel Nou din Ioanina, Croitorul din Epir

   Sfântul Mucenic Ioan Kulikos s-a născut în ţinutul grecesc al Epirului, în Terovo, între oraşele Ioanina şi Arta. Părinţii lui au fost evlavioşi, dar a rămas orfan la o vârstă fragedă, aşa încât a pornit spre Constantinopol. Pe drum, s-a oprit la Trikala, unde a fost acuzat că ar fi apostaziat de la islam, de către unii turci de acolo. Cumva, a scăpat de această acuzaţie şi, cu cele lăsate de părinţii săi, şi-a construit un mic stand în bazarul Constantinopolului şi s-a ocupat cu meseria de croitor.

   Îi plăcea să lucreze, şi şi-a îndeplinit cu cinste toate îndatoririle, lucrarea lui având succes. Cu toate acestea, sufletul său nu tânjea după binecuvântările pământeşti, ci după Împărăţia Cerurilor.

   Sfântul Ioan a trăit în vremuri dificile. Constantinopolul se afla sub stăpânirea turcilor, iar creştinii erau supuşi opresiunilor. Mulţi comercianţi creştini au trecut la religia musulmană. Sfântul Ioan le-a reproşat trădarea faţă de Hristos, susţinând, de asemenea, neclintirea în credinţă. Apostaţii s-au umplut de ură faţă de Sfântul Ioan şi au încercat să-l distrugă. Sfântul cunoştea acest lucru, dar nu s-a temut. Era dispus să sufere pentru Hristos. Dorinţa lui după martiriu a primit răspuns, atunci când bărbaţii care îl acuzaseră în Trikala l-au văzut şi şi-au continuat acuzaţia, pe care el a negat-o vehement.

   În Sfânta şi Marea Vineri, a mers la Părintele său duhovnicesc şi a cerut binecuvântare să urmeze calea martiriului. Preotul l-a sfătuit pe tânăr să se cerceteze pe sine şi să se pregătească prin post şi rugăciune, astfel încât la momentul chinurilor să nu se lepede de Hristos. Sfântul Ioan s-a rugat cu aprindere Domnului, să-l întărească. În noaptea Sfintei şi Marii Sâmbete, s-a văzut într-un vis, stând într-un cuptor aprins şi aducând cântări de laudă Domnului. Cugetând la această viziune, ca la un semn că era timpul să se îndrepte către martiriu, Sfântul Ioan s-a împărtăşit şi a cerut binecuvântarea preotului.

   Când Sfântul Ioan a ajuns în piaţă, comercianţii au început să-i reproşeze că ar fi promis că se va lepăda de Hristos, dar că nu-şi ţinuse cuvântul. Drept răspuns, Mucenicul Ioan a declarat că este creştin şi că nu a renunţat niciodată şi nici nu va renunţa la Hristos. Apoi, a urcat într-un minaret şi a început să cânte „Hristos a Înviat!” - devreme ce era Paştele - iar vocea lui răsuna în întregul oraş. L-au condamnat, pe Mucenic, să fie ars de viu, chiar în acea zi.

   Sfântul Ioan şi-a primit sentinţa, cu bucurie. Când îl duceau la rugul aprins, el a intrat cu îndrăzneală în mijlocul flăcărilor. Un vecin al locului, care se temea ca nu cumva să-i ardă propria casă, a ordonat să se stingă imediat focul, aşa încât l-au scos pe Ioan pe jumătate ars. Au aprins un alt foc, în altă parte, dar Ioan a alergat, de asemenea, spre el, pentru a se arunca în flăcări. Cu toate acestea, grecii i-au mituit pe chinuitori, să-l ucidă degrabă, prin decapitare, astfel încât să nu sufere atât de mult. L-au decapitat, pe Ioan, cu sabia, în ziua de 18 aprilie 1546. Apoi, au aruncat capul şi trupul Mucenicului, în foc.

   Creştinii au strâns sfintele sale moaşte, cât a mai rămas, din foc, şi le-au îngropat, cu cinste, în oraş. Capul său se află, în prezent, în Mânăstirea Varlaam, de pe Meteora. Mai există, de asemenea, o mică parte din sfintele sale moaşte, în Mânăstirea Panaghia Eleusa, şi o icoană a sa, în Mânăstirea Filantropos, ambele pe o insulă din Lacul Ioanina (foto).

Imn de laudă, Sfântului Mucenic Ioan cel Nou*
De Sfântul Nicolae Velimirovici

Ioan cel Priceput, cu meşteşugul cinstit,
Cu suflet luminos, asemenea unui munte de aur,
Prin învăţătura lui Hristos, minunat luminat,
Se roagă lui Dumnezeu, să-l încununeze cu suferinţe:
O, Biruitorule Hristos, Care pentru mine ai fost răstignit,
Din întunericul păcatului curăţeşte-mă, prin suferinţe!
Slava cea ruşinoasă a lepădării, mie, nu mi-o da,
Ci încununează-mă cu suferinţa celor răbdători ai Tăi.
Pregăteşte-mă suferinţei, cu Duhul tău Cel Sfânt,
Şi lasă chinurile, să vină la mine,
Iar Tu, Maica lui Dumnezeu, a Milei Nesfârşite
Care sub cinstita Cruce a Fiului Tău ai stat,
Roagă-te pentru mine, la vremea suferinţei mele,
Aşa încât, ca un zid de neînvins, să rămân neclintit.
Şi chiar Voi, o Apostoli Sfinţi, milostiviţi-Vă,
Ca, duşmanul firii omeneşti să nu biruiască asupra mea.
Sfinţilor Mucenici, bucuria mea,
În rândurile Voastre, şi pe mine mă primiţi!
Iar acum, chinuitorilor; trădătorii lui Dumnezeu -
Ale voastre sunt sabia şi focul - iată trupul meu!

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023

*traducere a Imnului, în variantă originală (în lipsa unei forme recunoscute canonic)