Sfântul Ioachim I, Patriarh de Târnovo şi Bulgaria

   Sfântul nostru Părinte Ioachim a înţeles înşelăciunea acestei lumi, încă din tinereţe, şi a mers la Muntele Athos, unde şi-a petrecut zilele în rugăciune neîncetată, post şi trezvie. Ca ascet aspru, Ioachim a devenit cunoscut în rândul obştii monahale, pentru nevoinţele sale lăudabile, prin care sporea în virtute şi ascultare.

   După ce a petrecut mulţi ani pe Sfântul Munte, Ioachim a revenit în patria sa, Bulgaria, şi s-a stabilit împreună cu trei ucenici -  Diomid, Atanasie şi Teodosie - în apropierea satului Krasen, nu departe de Dunăre. Acolo, au tăiat o mică biserică în piatră, pe marginea Râului Lom. 

   Vestea despre acesta s-a răspândit în ţară, ajungând la împăratul Ivan Asen al II-lea (1218-1241), care a pornit în pelerinaj către locul de nevoinţă al lui Ioachim. Între cei doi, s-a legat o relaţie duhovnicească foarte strânsă. Ivan Asen al II-lea a dăruit mult aur ascetului, care a poruncit înălţarea Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail, numită astăzi „Biserica îngropată” şi care face parte din Bisericile Tăiate în Stâncă din Ivanovo. Biserica a devenit catedrală, unei mânăstiri care a adunat mulţi călugări.

   În 1234, Arhiepiscopul Vasile I de Târnovo renunţa la poziţia sa, retrăgându-se într-o mânăstire. La insistenţele lui Ivan Asen al II-lea, Ioachim l-a înlocuit pe Vasile, ca Arhiepiscop de Târnovo. În acea perioadă, Ivan Asen al II-lea întrerupea uniunea formală între Biserica Bulgară şi papalitatea din Roma, stabilită în 1205 de unchiul său Caloian şi de Papa Inocent al III-lea.

   La sfârşitul anului 1234, Sfântul Sava, Arhiepiscopul Serbiei, vizita Târnovo, fiind întâmpinat solemn de conducătorul bulgar şi de Arhiepiscop. La sărbătoarea Botezului Domnului, Sfântul Sava şi Sfântul Ioachim au săvârşit împreună Dumnezeiasca Liturghie.

   Când Sfântul Sava avea să se îmbolnăvească ulterior, trecând la cele veşnice pe 14 ianuarie 1235 în Târnovo, Arhiepiscopul Ioachim a avut grijă de el, iar îngroparea i-a făcut-o în Biserica Sfinţilor Patruzeci de Mucenici.

   În 1235, împăratul bulgar s-a întâlnit cu împăratul nicean Ioan Duca Vataţes, pentru a încheia o alianţă şi a asigura restaurarea Patriarhiei Bulgare, recunoscută pentru prima dată în anul 927. În cadrul unui Sinod organizat în oraşul Lampsac din Asia Minor, Patriarhul Ecumenic din Constantinopol (în acea vreme aflat în exil), Gherman al II-lea, l-a recunoscut pe Sfântul Ioachim ca Patriarh al Bulgariei. Decizia a fost validată de toţi Patriarhii răsăriteni.

   Sfântul Ioachim a condus Biserica Bulgariei, într-o perioadă culminantă din punct de vedere cultural şi economic a Statului Bulgar, luminând întregul ţinut bulgăresc. A dedicat mare parte din timpul său, îndatoririlor pastorale. Având grijă de orfani şi de săraci şi salvând mulţi de furia împăratului - în Viaţa sa se arată că Sfântul Ioachim a salvat numeroşi oameni de la pedeapsa cu decapitarea. După dispariţia lui Ivan Asen al II-lea în 1241, Sfântul Ioachim a devenit regentul fiului Kaliman I Asen (1241-1246).

   Patriarhul Ioachim I s-a mutat cu pace la Domnul, pe 18 ianuarie 1246. La scurt timp după aceasta, a fost canonizat ca sfânt şi a fost scrisă Viaţa sa evlavioasă, pentru faptele sale. Sfântul Ioachim este amintit ca om evlavios şi sfânt, fiind sărbătorit în mod aparte în ziua de 18 ianuarie, pentru faptele sale bune, şi venerat ca prim Patriarh al oraşului imperial apărat de Dumnezeu, Târnovo.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022