Sfântul Ilarion, Episcop de Poitiers

   Sfântul Ierarh Ilarion s-a născut din părinţi păgâni din Galia şi a fost pregătit în filozofie, retorică şi, la nivel avansat, în greacă. Într-o perioadă în care păgânismul era încă puternic în Galia, Sfântul Ilarion a înţeles înşelăciunea politeismului, după ce a studiat scrierile Vechiului şi Noului Testament. Rezultatul a fost acela că a renunţat la neoplatonism, pentru creştinism, iar împreună cu soţia şi fiica sa (numită în tradiţie Sfânta Avra) s-au botezat şi au intrat astfel în Biserică.

   Înspre anul 350 a fost hirotonit Episcop de Poitiers, când Arles şi Milano erau în mâinile arienilor, singur împărat fiind pe atunci Constanţie arianul. Asemenea Sfântului său contemporan Atanasie, Sfântul Episcop Ilarion a dus o lungă luptă împotriva arienilor.

   În calitate de Episcop de Poitiers, Sfântul Ilarion, prevăzând  viitoarea măreţie a Sfântului Martin (12 noiembrie), a stat aproape de el. În 355, atunci când era împins să fie de acord cu condamnarea Sfântului Atanasie, adoptată de Sinodul de la Milan, Ilarion i-a scris o epistolă împăratului Constanţie, condamnând greşelile făcute de arieni şi solicitând, printre altele, restabilirea episcopilor ortodocşi, inclusiv a lui Atanasie. Pentru aceasta, Ilarion a fost alungat în Asia Mică, unde şi-a scris marea sa lucrare "Despre Preasfânta Treime".

   Ilarion a participat la mai multe Sinoade, pe când se afla în exil, inclusiv la Sinodul din Seleucia. În 360, Ilarion a încercat, fără succes, să obţină o audienţă personală la Constanţie, precum şi să participe la Sinodul întrunit la Constantinopol. Când acest Sinod a ratificat deciziile de la Ariminum şi Seleucia, Ilarion a răspuns cu amar, prin "In Constantium", în care l-a atacat pe împăratul Constanţie, ca pe un antihrist şi persecutor al creştinilor ortodocşi.

   Solicitările urgente şi repetate ale lui Ilarion privind organizarea unor dezbateri publice cu adversarii săi, în special cu Ursacius şi Valens, s-au dovedit în cele din urmă atât de incomode, încât a fost trimis înapoi în eparhia sa, la scurt timp după urcarea pe tron a împăratului Iulian.

   Sfântul Ilarion revenea pe tronul său, după aproape patru ani, în 361, căutând să-l reîntâlnească pe Sfântul Martin. De această dată, Sfântul Ilarion l-a binecuvântat pe Sfântul Martin să întemeieze o mânăstire în apropiere de Poitiers, unde Martin a rămas până când a fost sfinţit Episcop de Tours, în 371. 

   Sfântul Ilarion a petrecut cea mai mare parte a primilor doi sau trei ani după exilul său, încercând să-i convingă pe clericii locali despre eroarea ereziei "homoion" anterioare, văzută ca o acoperire pentru subordonarea faţă de arianism.

   În ultimii săi ani, Sfântul Ilarion s-a străduit să-l îndepărteze de la cârmuirea turmei pe Auxentius, episcopul arian din Milan. 

   Sfântul Ilarion s-a mutat cu pace la Domnul, în jurul anului 368. Auxentius a murit în 374 şi a fost succedat de Sfântul Ambrozie, care a continuat bătălia Sfântului Ilarion împotriva arianismului.

   Sfântul Ieronim scria următoarele, despre acest bărbat ilustru: "Ilarion, un Episcop de Poitiers din Aquitania, a fost membru al partizanilor lui Saturninus, Episcop de Arles. Alungat în Frigia de Sinodul din Beziérs, a alcătuit doisprezece cărţi "Împotriva arienilor" şi o altă carte "Despre Sinoade", scrise episcopilor galicani şi "Comentarii la Psalmi"(...). În această lucrare a scris asemenea lui Origen, dar a adăugat şi o chestiune originală. Există o micuţă carte a lui, "Lui Constanţie", pe care a adresat-o împăratului în timp ce trăia în Constantinopol, şi o alta "Despre Constanţie", pe care a scris-o după moartea aceluia, precum şi o carte "Împotriva lui Valens şi Ursacius", conţinând o istorie a sinoadelor ariminian şi selucin şi "Către prefectul Sallust" sau "Împotriva lui Dioscor", de asemenea o carte de imnuri şi despre taine, un comentariu "La Matei" şi tratate "La Iov", pe care le-a tradus liber din greacă, din Origen, şi o altă mică lucrare "Împotriva lui Auxentius" şi "Epistole" către diferite persoane. Se spune că ar fi scris "Cântarea Cântărilor", dar această lucrare nu ne este cunoscută. El a murit la Poitiers, în timpul domniei lui Valentinianus şi Valens". 

   Sfintele sale moaşte se odihnesc în catedrala care îi poartă numele, în Poitiers, în Franţa. Sfântul Ilarion este cinstit în ziua de 13 ianuarie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022