Sfântul Iacov, stareţ de Jeleznoborov

   Sfântul Iacov din Jeleznoborov s-a născut în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, fiu al nobilului Anosov (Amosov), care îşi avea ţinutul în Galich (provincia Kostroma). De tânăr, a devenit ucenic al Sfântului Serghie de Radonej, care l-a tuns în monahism, şi a rămas în Mânăstirea Preasfânta Treime câţiva ani. În 1392, cu binecuvântarea stareţului său, Sfântul Iacov s-a retras în pădure, căutând singurătatea, într-un loc de pe malurile Râului Tebza, cunoscut sub numele de Pinii de Fier (Jeleznîi Borok), din cauza depozitelor de minereu de fier din regiunea Kostroma.

   Trăirea sa în sfinţenie, demnă de admiraţie, era deja cunoscută din timpul vieţii sale. 

   În anul 1415, Sofia (Sinclitichi, în monahism, + 1453), soţia marelui Prinţ Vasile (1389-1425), se îmbolnăvise grav înainte de a naşte. Prinţul i-a trimis un mesaj Sfântului Iacov, implorându-l să se roage pentru soţia sa, întrebându-l dacă va mai trăi. Sfântul Iacov l-a sfătuit să se roage Sfântului Mucenic Longhin şi a prezis naşterea fiului său, Vasile cel Întunecat. În 1450, acel copil, marele Prinţ Vasile cel Întunecat (1425-1462), vizita Mânăstirea Sfântului Iacov şi se ruga acolo, mulţumind pentru biruinţa sa asupra Prinţului Dimitrie Şemiaka.

   Prinţul Vasile cel Întunecat, recunoscător, l-a răsplătit pe Sfântul Iacov, dăruindu-i bani pentru a construi o mânăstire închinată Intrării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Biserică, cu o biserică în cinstea Sfântului Prooroc şi Înaintemergător Ioan. Mai apoi, tătarii au pustiit ţinutul din jurul Galich. Sfântul Iacov s-a retras adânc în pădure, cu ucenicii săi. Când s-au întors, au găsit mănăstirea, ruinată. Totul trebuia reconstruit.

   Sfântul a construit o biserică închinată Sfântului Nicolae, iar el a săpat iazuri, cu fraţii. Urmând exemplul Mânăstirii Sfântului Serghie - Preasfânta Treime, a fost introdusă o rânduială strictă, de obşte. Mulţi dintre cei flămânzi şi nevoiaşi, alungaţi de tătari, au fost hrăniţi la mânăstire.

   După mulţi ani de nevoinţe ascetice, călugării l-au rugat pe Sfântul Iacov să fie egumenul lor. Cu mare smerenie, a fost de acord cu cererea lor şi a călătorit la Moscova, unde a fost hirotonit preot. La scurt timp după întoarcerea sa în mânăstire, s-a îmbolnăvit grav. Simţind că mutarea sa la Domnul se apropia, Sfântul Iacov l-a numit egumen, în locul său, pe ucenicul Dositeu.

   După ce s-a împărtăşit şi a dat călugărilor binecuvântarea sa cea mai de pe urmă, Sfântul Iacov s-a mutat la Domnul, în ziua de 11 aprilie 1442, fiind înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Înaintemergătorul, pe care a întemeiat-o. La mormântul său, călugării au aşezat crucea din piatră, cămaşa din păr aspru şi lanţurile sale - mărturii ale nevoinţelor ascetice ale Sfântului.

   Sfintele moaşte ale Sfântului Iacov s-a dovedit a fi nestricăcioase când au fost descoperite, pe 5 mai 1613. Acum, sfintele sale moaşte sunt îngropate în spatele stranei din partea stângă a bisericii mari a mânăstirii.

   Aprobarea oficială a Bisericii, pentru venerarea locală a Sfântului Iacoc din Jeleznoborov, a fost acordată înainte de 1628; iar un paraclis închinat Sfântului Iacov exista încă din anul 1635 (la Biserica Sfinţilor Boris şi Gleb, din oraşul Galich). 

   Multe vindecări s-au săvârşit la sfintele moaşte ale Sfântului Iacov, între care un om posedat pe nume Nifon şi călugărul Teodosie, care neputându-se mişca timp de trei ani s-a refăcut după ce a promis înaintea sfintelor moaşte ale Sfântului că nu va mai părăsi sfânta mânăstire. În urma acestor evenimente, a fost realizată o icoană specială a Sfântului Iacov, cu cincisprezece scene din viaţa sa. În lateralele icoanei au fost înfăţişate unele dintre cele mai cunoscute vindecări (această icoană a dispărut după închiderea mânăstirii în perioada sovietică).

   Cele mai recente minuni înregistrate sunt de la începutul anilor secolului XX, când Ieromonahul Ioasaf (Sazonov) slujea rânduiala unei rugăciuni a Paraclisului, înaintea sfintelor moaşte ale Sfântului. Acele evenimente au servit ca scuză pentru arestarea Ieromonahului Ioasaf în 1924, când a fost acuzat că a comis „acte de înşelătorie, folosindu-se de prejudecăţile religioase ale maselor credincioase”.

   Sfântul Iacov este cinstit în mod special pe 11 aprilie, dar şi la 5 mai, pe 6 iulie (Soborul Sfinţilor din Radonej) şi pe 23 ianuarie (Soborul Sfinţilor din Kostroma).

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023