
Sfântul Cuviosul Părintele nostru Grigorie era din Constantinopol, motiv pentru care este numit şi Grigorie Bizantinul. Numele său a fost Drimys, iar Filoteos Kokinos, care a scris Viaţa Sfântului Grigorie Palama, îl aminteşte drept „Grigorie cel Mare”.
Luând seama la lume şi la toate plăcerile acestora, a decis să-şi dedice întreaga viaţă lui Hristos, urmând îngerilor, ca monah pe Sfântul Munte al Athos-ului. Acolo s-a aşezat în Mânăstirea Marea Lavră, la Schitul Glossia, care este închinat Sfinţilor Apostoli, unde s-a dedicat unei forme aspre de ascetism şi rugăciunii neîncetate a inimii, ajungând cunoscător al Tainelor Sfinte. El a ajuns la aşa de înalte virtuţi, încât Dumnezeu l-a învrednicit să primească hrană de la un înger al Său.
A sporit într-o asemenea măsură, încât renumele său s-a răspândit pe Muntele Sfânt, şi nu numai. Mulţi veneau la el, pentru a afla îndrumare pe calea desăvârşirii. Printre ucenicii săi adunaţi la Schitul Glosia s-a numărat Sfântul Grigorie Palama, care a aflat astfel tainele isihasmului şi ale rugăciunii inimii (noetice), pe parcursul a doi ani.
Aflându-se în afara zidurilor de apărare ale Marii Lavre, Schitul Glosia era atacat des de musulmani, aşa încât Sfântul Grigorie (Drimys) s-a întors la Constantinopol, unde avea să rămână până la sfârşitul vieţii sale pământeşti, în timp ce Sfântul Grigorie Palama a mers la Tesalonic, având vârsta de douăzeci şi nouă de ani.
Filoteu Kokinos ne informează că, la mutarea sa la Domnul, sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Atonitul au devenit izvor de minuni. A trecut la cele veşnice, în anul 1308, fiind cinstit în mod aparte în data de 6 aprilie.
*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023