Sfântul Gavriil din Lesnov

   Sfântul Cuvios Gavriil s-a născut ca răspuns la rugăciunile părinţilor săi nobili din Osice, de lângă Ksiva Palanka, la aproximativ 6o Km de Skopje, la începutul secolului al XII-lea. După ce a fost căsătorit pentru o perioadă foarte scurtă de timp, a părăsit familia la moartea soţiei sale, în căutarea unui loc potrivit pentru a duce o viaţă plină de Dumnezeu. Întâmplându-se să întâlnească un diacon pe nume Toma, i-a fost aprinsă inima, cu frumuseţea vieţii ascetice. 

   Mai apoi, Sfântul Gavriil a avut o viziune în care îi apărea înainte Arhanghelul Mihail, îndemnându-l să se întoarcă acasă şi să întemeieze o biserică în satul său. După ce a întemeiat biserica închinată Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a părăsit din nou casa şi a intrat în Mânăstirea Sfântului Arhanghel Mihail, cunoscută şi sub numele de Mânăstirea Lesnovo, pe versanţii Muntelui Plaviţa, lângă satul Lesnovo.

   După ce a ajuns cunoscut pentru smerenia şi ascultarea sa, stareţul l-a tuns călugăr şi i-a dat binecuvântarea să vieţuiască într-o chilie departe de ceilalţi fraţi, pentru a-şi dedica în continuare timpul rugăciunii.

   Pe când se afla în mânăstire, Gavriil a dobândit darul vindecării, astfel încât mulţi care erau bolnavi se adunau în preajma lui, pentru a primi acest har. Pe măsură ce ajungea mai cunoscut, mulţimile deveneau şi mai mari, determinându-l pe Gavriil să se retragă din mânăstire şi să intre în desişurile din Lakovo. Acolo, a întâlnit un păstor rugător, care i-a cerut să binecuvânteze apă şi să-i stropească turma cu ea, ca binecuvântare, pentru că i se îmbolnăveau animalele. Acest lucru a făcut ca turma să fie vindecată, iar minunea a devenit, curând, cunoscută în toată zona, determinând oamenii să se adune iarăşi lângă Sfânt.

   Drept urmare, Sfântul Gavriil a renunţat la chilia sa, pe care a lăsat-o păstorului, şi a fugit la şi mai mare depărtare, în locul cunoscut sub numele de Piscul Orlov, unde a petrecut treizeci de ani în izolare, rugăciune şi ascetism strict. Acolo avea să se şi mute la Domnul, în pace.

   La scurt timp după mutarea sa la cele veşnice, Gavriil apărea înaintea unui călugăr pe nume Iosif, din Sofia, şi îi cerea să-i descopere sfintele moaşte. Temându-se că viziunea putea fi de la cel rău, Iosif l-a întrebat pe Mitropolit despre aceasta, primind răspuns să facă după cum i se poruncise în arătare. Prin urmare, însoţit de clerici, el şi-a croit drum spre chilia Sfântului şi, în urma unei a doua apariţii, i-au fost găsite sfintele moaşte, neputrezite. Cu mare cinste, ele au fost duse la Mânăstirea Lesnovo, unde au devenit izvor al multor minuni. 

   Iovan Oliver, despot al Serbiei, a construit acolo, ulterior - asemenea regilor sârbi - în anul 1341, o biserică, în cinstea Sfântului Gavriil, care să-i fie ctitorie, şi a restaurat mânăstirea. 

   Pe vremea Sultanului Murad I (1359-1389), sfintele moaşte ale Sfântului Gavriil au fost mutate, de teama turcilor, la Biserica "Sfinţii Apostoli" din Târnovo, Bulgaria. În prezent, sfintele sale moaşte se află în Mânăstirea Lesnov. Sfântul Gavriil este cinstit, în mod aparte, în data de 15 ianuarie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022