Joi 1 septembrie 2022

Sfântul Daniel al II-lea al Serbiei

Sfântul Daniel al II-lea al Serbiei
Icoană murală a Sfântului Daniel al II-lea al Serbiei

   Sfântul Daniel al II-lea, Arhiepiscop al Serbiei, fiu singur al unor părinţilor bogaţi şi cunoscuţi, a fost colaborator apropiat al regelui sârb Ştefan Uroş Milutin. După ce a renunţat la cariera seculară, a primit tunsura monahală, de la egumenul Mânăstirii Sfântul Nicolae din Konciul, de lângă Râul Ibar. Viaţa ascetică a Sfântului Daniel a fost un exemplu pentru toţi fraţii.

   Arhiepiscopul Eustatie al Serbiei l-a hirotonit preot şi l-a luat la chilia sa. Când a sosit vremea alegerii unui egumen pentru Mânăstirea Hilandar de pe Muntele Athos, Sfântul Daniel a primit această numire. Sfântul a fost egumen în perioada cea mai dificilă pentru Sfântul Munte. După ce cruciaţii au fost expulzaţi din Palestina, ei s-au unit cu arabii, pentru a jefui mânăstirile din Athos, „fără a cruţa nimic sacru”.

   Sfântul Daniel a rămas la Mânăstirea Hilandar, rabdând din cauza stării de asediu şi a foamei. Când pacea a venit pe Muntele Sfânt, Sfântul Daniel a renunţat la egumenie şi s-a retras în linişte completă, în chilia Sfântului Sava al Serbiei, în Karyes. În timpul Războiului sângeros al Regilor Milutin şi Dragutin şi Ştefan din Decani (11 noiembrie), ascetul a fost chemat în Serbia, unde i-a împăcat pe adversari.

   În ţara sa natală, Daniel a fost făcut Episcop de Bania şi pus la conducerea renumitei Mânăstiri a Sfântului Ştefan - tezaur regal. După terminarea construcţiei Catedralei din Bania, ridicată în  cinstea Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, Sfântul Daniel s-a întors la lucrările sale monahale, pe Sfântul Munte.

   Sfântul a fost chemat din nou din Athos, în 1325, când a fost ales Arhiepiscop al Serbiei. El a fost sfinţit la Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului. Protos-ul Sfântului Munte, Ghervasie, şi alţi Bătrâni atoniţi au luat parte la solemnităţi.

   Arhiepiscopul Daniel a fost un model de evlavie şi un arhipăstor înţelept. Mandatul său de Arhiepiscop a fost marcat de neagonisire totală, de îngrijire şi trudă pentru nevoile Bisericii şi ale turmei, cât şi pentru construirea de biserici. În 1335, Sfântul a construit o biserică la Decani, în cinstea Înălţării Domnului, unul dintre cele mai reuşite monumente creştine din Serbia. El a cules istorisiri despre trecutul sârbesc şi a compilat „Radoslav” [Note despre Patrie], scriind despre viaţa conducătorilor şi arhipăstorilor sârbi.

   Încă din timpul vieţii sale pământeşti, Sfântul Daniel a primit darul facerii de minuni şi al vindecării. După paisprezece ani ca Arhiepiscop, Sfântul Daniel a plecat la Domnul, pe 19 decembrie 1338, având ca dată de cinstire aparte ziua de 20 decembrie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)