Sfântul Damaschin cel Nou, din Gambrovo

   Sfântul Damaschin cel Nou s-a născut într-un sat numit Gambrovo, din regiunea Turtovo, în nordul Bulgariei. Şi-a părăsit ţara şi a mers la Muntele Athos, unde a devenit călugăr, în Mânăstirea Hilandar. La Hilandar a fost hirotonit diacon, apoi ieromonah şi a devenit, în cele din urmă, stareţ.

   Părinţii mânăstirii l-au trimis pe Damaschin, odată, în Bulgaria. Pe toată durata vizitei sale acolo, a rămas la un metoc din zona Sfistovi. Înainte de întoarcerea sa la Hilandar, şi-a strâns toate bunurile şi a încercat să recapete o oarecare sumă de bani, pe care o împrumutase unor turci. Dar aceia, necinstiţi fiind, au refuzat să-i dea banii, încercând să-i păstreze şi, mai mult, au confiscat şi tot ceea ce mai avea Sfântul Damaschin în metoc.

   Mai mult decât atât, cel rău i-a sfătuit şi altceva, să mai facă: au luat o femeie uşuratică turcoaică şi au ridicat-o pe o scară, strecurând-o în metoc. Apoi, au spart uşa şi au intrat în metoc, găsind femeia pe care ei înşişi o strecuraseră acolo. Ca urmare, l-au luat legat pe Sfânt, şi l-au târât la judecător, bătându-l şi lovindu-l pe întreg drumul.

   Odată ajunşi acolo, turcii au proferat acuzaţii împotriva Sfântului Damaschin, spunând că a îndrăznit să ia o femeie turcoaică şi să păcătuiască îmrepună cu ea. Însă, judecătorul ştia că totul nu era decât o calomnie şi o înscenare, căutând să-l elibereze. Martorii falşi şi toţi turcii care au auzit de graţierea judecătorului s-au opus, însă, şi au strigat că Sfântul Damaschin se făcuse vinovat de moarte.

   Ucigătorii l-au luat pe mucenic, pentru a-l spânzura. Pe drum, agarenii l-au întrebat pe Sfânt, de trei ori, dacă doreşte să devină musulman şi să-şi salveze viaţa. Căci, astfel, i-ar întoarce ceea ce luaseră de la el, dându-i chiar mai mult. Dar, mucenicul lui Hristos a răspuns: „M-am născut în credinţa creştină şi voi muri în credinţa creştină, aşa că duceţi-mă oriunde doriţi”.

   Prin urmare, l-au dus la locul de execuţie. Sfântul Damaschin le-a cerut, acolo, permisiunea de a-şi rosti rugăciunile, aceştia dezlegându-l şi oferindu-i permisiunea. Martirul s-a întors, apoi, către răsărit şi s-a rugat. După ce a făcut semnul Sfintei Cruci, le-a cerut ucigaşilor să-l lege din nou. După aceea, l-au spânzurat, iar vrednicul de veşnică pomenire a primit cununa muceniciei, în anul 1771. Este cinstit, în mod aparte, în data de 16 ianuarie.

   Cu toate acestea, în urma mutării sale la Domnul, dreptatea divină s-a răsfrânt asupra acelor nelegiuiţi. În timp ce traversau fluviul Dunărea, ei s-au înecat în curenţii apelor şi au primit suferinţa veşnică - care parte, nouă, să nu ne fie, învrednicindu-ne de Împărăţia Cerurilor, pentru rugăciunile Sfântului Sfinţit Mucenic Damaschin. Amin.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022