Sfântul Avo parfumierul, din Tbilisi, Georgia

   În secolul al VIII-lea, o armată saracină asuprea Kartli-ul, ca prim pas către răsturnarea naţiunii georgiene. Kartli este o regiune istorică din partea central-răsăriteană a Georgiei, traversată de Râul Mtkvari (Kura), pe care se află capitala Georgiei, Tbilisi. Cunoscut de autorii clasici ca Iberia, Kartli-ul juca un rol crucial în consolidarea etnică şi politică a georgienilor, în acele vremuri.

   Invadatorii saracini, prin urmare, erau siguri că cea mai bună modalitate de a cuceri Georgia era dezrădăcinarea credinţei creştine. Poporul georgian se alarmase, iar clerul şi cei mai buni fii ai Kartli-ului căutau cu disperare o cale de izbăvire din această nenorocire. Astfel, s-a vărsat mult sânge, în anul 766, invadatorii musulmani reuşind să înfrângă o revoltă în regiunea de est a Kaheti.

   În 772, califul Al Mansur (754-775), nemulţumit de guvernatorul provincial al Kartli-ului, Ducele Nersi, l-a chemat la Bagdad. Nersi a petrecut următorii trei ani în captivitate. În acea perioadă a făcut cunoştinţă cu un parfumier de şaptesprezece ani, pe nume Avo, iar când a fost eliberat, l-a dus pe Avo cu el, în Georgia. Avo a fost uimit de marea evlavie a poporului georgian şi a început să înveţe limba georgiană, să participe la dumnezeieştile slujbe şi să poarte discuţii cu preoţii locali. Avo căuta din toată inima să devină creştin şi, în cele din urmă, a fost botezat în Hazaria, aflându-se în compania lui Nersi.

   Mai târziu, Avo l-a însoţit pe Duce în Abhazia, pentru a scăpa de raidurile saracinilor. Descoperind o întreagă populaţie de creştini care Îl slăvea pe Domnul nostru Iisus Hristos într-un glas şi o inimă, Avo a mulţumit mult lui Dumnezeu pentru ocazia vizitării acestui ţinut. Ulterior, Nersi s-a întors la Kartli, dar Avo a rămas, la cererea regelui abhaz, care se temea că saracinii îl vor chinui pe Avo pentru credinţa sa mare în Hristos. Curând, însă, Avo avea să îşi arate neliniştea şi i-a zis regelui: „Lasă-mă să plec, şi le voi mărturisi liber credinţa mea creştină, celor care Îl urăsc pe Hristos!”.

   Avo s-a nevoit în Tbilisi timp de trei ani, predicând credinţa creştină. Apoi, foştii săi conaţionali l-au trădat şi l-au prins, dar a fost eliberat la scurt timp, la cererea Ducelui Stepanoz.

   Un nou emir a fost numit să conducă în Tbilisi, iar când creştinii au auzit că el complotează să-l prindă pe Avo, l-au rugat pe Sfânt să-şi ascundă identitatea. Dar Avo se bucura pur şi simplu, zicându-le: „Sunt pregătit nu numai să fiu chinuit pentru Hristos, ci să şi mor de dragul Lui”.

   După cum era de aşteptat, slujitorii emirului l-au prins pe Avo şi l-au dus în faţa unui judecător. Judecătorul a încercat zadarnic, ademenindu-l pe Avo să revină la credinţa strămoşilor săi. Apoi, furios, a poruncit ca Avo să fie aruncat în închisoare, cu mâinile şi picioarele prinse în lanţuri. Dar suferinţa lui pentru Hristos îl umplea pe binecuvântatul Avo de dragoste şi mai mare, încât le-a cerut fraţilor şi surorilor sale creştine să-şi vândă hainele şi să folosească banii câştigaţi, pentru a cumpăra lumânări şi tămâie pentru bisericile lor.

   În ziua execuţiei sale, Avo şi-a spălat faţa, a uns-o cu ulei sfinţit, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi s-a pregătit pentru moartea sa, ca şi cum s-ar fi pregătit de sărbătoare. „Nu plângeţi, ci bucuraţi-vă, căci merg la Domnul meu. Rugaţi-vă pentru mine şi ca pacea lui Dumnezeu să vă apere”, le-a spus vesel, creştinilor credincioşi care îl înconjurau în ultimele sale ceasuri pe acest pământ.

   Când a venit vremea, Sfântul Avo şi-a aşezat braţele pe piept în forma sfintei cruci şi şi-a înclinat cu bucurie capul sub sabie. Călăii s-au prefăcut de trei ori că lovesc cu sabia, în speranţa că-l vor înfricoşa pe Avo, încât să se lepede de Hristos, dar binecuvântatul Avo a rămas nepăsător până la ultima sa suflare. În cele din urmă, convins că toate eforturile lor şi viclenia le erau zadarnice, călăii, la un semn, l-au decapitat pe Sfântul Avo. Înfrânţi şi ruşinaţi, necredincioşii călăi ai lui Avo i-au azvârlit trupul, hainele şi pământul care fusese înmuiat cu sângele său, într-un sac, l-au târât în afara cetăţii şi l-au ars lângă Râul Mtkvari. Apoi au înfăşurat cenuşa în piele de oaie şi au aruncat-o în râu.

   Seara, un semn a venit de Sus. Lângă faleza Metekhi, lângă pod, o stea strălucitoare a rămas deasupra râului, cu o lumină strălucitoare ce se reflecta în apa unde se odihneau rămăşiţele Sfântului. Mai târziu, o mică biserică a fost construită în cinstea Sfântului Avo, pe malul stâng al Mtkvari.

   Sfântul Avo Parfumierul Georgianul este cinstit în ziua de 8 ianuarie.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022