Sfântul Arsenie, Arhiepiscop de Elasson, Suzdal şi Tarus

   Sfântul Arsenie s-a născut în Euritania, în Tesalia, mai exact în satul Kalogriana din Kardiţa, în anul 1548, şi a fost botezat cu numele Apostolos. Tatăl său era preot, numindu-se Teodor, iar mama sa purta numele de Christodouli, fiind sora Mitropolitului Neofit de Larissa şi nepoata Sfântului Visarion din Larissa. Sfântul Arsenie a avut patru fraţi mai mari - Ioasaf (Episcop de Stagon), Marcu (Episcop de Demetriada), Atanasie şi Pahomie (ambii ieromonahi).

   Tatăl lui Apostolos a murit în 1560, iar educaţia sa a rămas pe umerii fratelui său mai mare Ioasaf, care i-a oferit tânărului Apostolos cunoştinţele de bază. Scrierile sale, abilităţile lingvistice şi funcţia de profesor arată că era foarte educat.

   În 1572, Apostolos a devenit călugăr şi a luat numele Arsenie, iar câteva zile mai târziu Mitropolitul Ieremia de Larissa, viitor Patriarh Ecumenic, l-a ridicat la rang de Diacon. După moartea fratelui său mai mare Ioasaf, Arsenie a vieţuit în Mânăstirea Dusiku, unde în 1579 devenea preot. La sfârşitul anului 1579 a fost numit preot al Bisericii Patriarhale din Pammakaristos.

   În anul 1584, Sfântul Arsenie a fost ales Arhiepiscop de Demonikos şi Elasson (Elassonos), urmând lui Damaschin al II-lea. În acelaşi an, el a primit vizita Patriarhului Ecumenic Ieremia al II-lea din Tranos, care vizita Roumeli şi Peloponezul. Patriarhul Ieremia a fost găzduit în Mânăstirea Panagia Olympiotissa.

   Faptul că în jurul anului 1580 funcţiona o şcoală secretă în Mânăstirea Panagia Olympiotissa, ne face să credem că Sfântul Arsenie era interesat, cu mare atenţie, de educaţia elementară a tinerilor din eparhia sa. De aceea, în consultare şi colaborare cu stareţul şi călugării din Olympiotissa, a organizat această şcoală şi i-a motivat şi i-a încurajat pe copiii greci ai Elasson-ului care erau zeloşi în pregătire, să meargă la mânăstire şi, acolo, să înveţe citirea şi scrisul, pornind de la textele sacre.

   Cu binecuvântarea Patriarhului Teolept al II-lea, Sfântul Arsenie a condus reprezentanţa care a mers, în 1586, din Grecia la Moscova. Ţarul evlavios Teodor Ioanovici i-a primit foarte amabil pe Sfântul Arsenie şi pe tovarăşii săi. Sfântul i-a înmânat Ţarului scrisori şi daruri patriarhale. O lună mai târziu, Teodor Ioanovici i-a trimis pe ambasadori înapoi la Constantinopol, cu daruri generoase adresate Patriarhului.

   La întoarcere, reprezentanţa s-a oprit în Lviv, în Ucraina. Episcopul ortodox local Ghideon (Balaban) i-a cerut Sfântului Arsenie să rămână în Lviv şi să conducă Şcoala Parohială a Bisericii Adormirea Maicii Domnului. Şcoala parohială ortodoxă (de obşte) din Lviv fusese întemeiată pentru a-i proteja pe ortodocşi de influenţa latină. Iniţiatorii ei şi-au dat seama că educaţia este cea mai bună armă pentru apărarea credinţei. În Lviv exista, de asemenea, o comunitate grecească mare şi prosperă, în principal de comercianţi, între care se afla şi un comerciant de vinuri din Creta, Constantin Korniaktos.

   În timpul şederii sale de doi ani în Lviv, din 1586 până în 1588, Sfântul Arsenie a alcătuit programa şcolară, fiind şi primul rector al şcolii. „Ordinul şcolar” al Sfântului Arsenie a fost instituit în tradiţia şcolii secrete greceşti şi a devenit unul dintre cele mai vechi statute şcolare din Europa. Carta se baza pe ideea egalităţii studenţilor. Se sublinia că „cei bogaţi nu pot fi superiori în nimic celor mai săraci din şcoală, cu excepţia educaţiei”. Carta declara că profesorul trebuia să înveţe elevii, până la amiază, nu numai citirea şi scrierea, ci şi gramatica, retorica, dialectica, muzica, Sfânta Evanghelie şi Cărţile Apostolilor. Pentru toate aceste materii, elevii primeau notiţe, adică manuale scrise de mână. După-amiaza, erau predate calculul, aritmetica şi cântarea bisericească. În plus, sâmbăta după-amiaza, profesorul urma să poarte discuţii cu copiii, insuflându-le evlavia şi explicându-le responsabilităţile creştine faţă de părinţi şi de aproapele lor, precum şi în vacanţe şi duminica, dezvăluind sensul sărbătorilor şi al pasajelor din Sfânta Evanghelie şi din Apostol, care se citeau în ziua respectivă în biserică. Existau pretenţii mari, în ce-i privea pe profesori. Ei trebuia să fie „evlavioşi, inteligenţi, să nu fie beţivi ori adulteri”. „Ordinul şcolar” al Sfântului Arsenie a devenit un model pentru statutul altor şcoli din Ucraina, Belarus şi Lituania, iar şcoala pe care a condus-o a jucat un rol important în viaţa comunităţii ortodoxe din Lviv.

   În Şcoala din Lviv, Sfântul Arsenie a predat limbile slavonă bisericească şi greacă, timp de doi ani, şi a compus o gramatică bilingvă aşa-numită Adelfote - gramatica limbii elenistice. Lucrarea Adelfote a Sfântului Arsenie a servit, mai târziu, ca model pentru crearea gramaticii Rusiei de către Lavrentie Zizanius (1596) şi Meletie Smotriţchi (1619).

   În anul 1588, Sfântul l-a însoţit, împreună cu Mitropolitul Ieroteu de Monemvasia, pe Patriarhul de Constantinopol Ieremia al II-lea la Moscova unde, pe 26 ianuarie 1589, l-au proclamat şi instalat pe Mitropolitul Iov ca Patriarh al Vladimirului, al Moscovei şi al Întregii Rusii şi al Ţinuturilor Nordice. Ceremonia şi evenimentele de întronizare a Mitropolitului au fost descrise, de Sfântul Arsenie, în mai multe versete în vernacular. Sfântul Arsenie a primit permisiunea Ţarului, de a rămâne la Moscova.

   Străin după origine şi educaţie, Sfântul Arsenie a reuşit să aibă o poziţie puternică în a doua sa patrie, câştigând respectul tuturor celor cu care a trebuit să comunice. La sfârşitul anului 1596 şi începutul anului 1597, a devenit Arhiepiscop de Arhanghelsk, în Catedrala "Sfinţii Arhangheli" din Kremlin, şi a luat parte activă în viaţa Bisericii din Moscova. Sfântul Arsenie a ajuns faimos, pentru milostenia sa. El a construit şi a împodobit lăcaşuri, pe cheltuiala sa, şi a făcut numeroase donaţii mânăstirilor ruseşti şi greceşti. În timpul lungii sale şederi în Rusia, Sfântul Arsenie nu şi-a uitat locul de naştere şi mânăstirile unde îşi petrecuse tinereţea. El a oferit multe cărţi, icoane şi obiecte sacre Mânăstirilor din Tatarna, Meteora, Sinai şi alte locuri.

   Locuind în Kremlinul Moscovei, lângă Palatul Ţarului, în anii din Vremea Necazurilor - din 1598, până în 1613 - a fost martor la schimbarea guvernelor, al revoltelor populare, atrocităţilor şi jafurilor invadatorilor străini, văzând distrugeri teribile şi decese. Pentru a salva Icoana făcătoare de minuni Vladimir a Maicii lui Dumnezeu de la inevitabila profanare de către invadatorii polonezi, Sfântul Arsenie a ascuns-o într -un loc sigur. Sfântul însuşi a trecut prin cele mai grele încercări: foamete, greutăţi, boli.

   Pe când era bolnav, într-un vis l-a văzut pe Sfântul Serghie de Radonej, care i-a spus că dezastrul se va termina curând. Ca şi confirmare a profeţiei, Sfântul a primit vindecare de boala sa şi, curând, Moscova a fost eliberată de sub polonezi, de armata Prinţului Dimitrie Pojarschi şi a lui Kuzma Minin. În fruntea clerului, Sfântul Arsenie a întâmpinat trupele eliberatoare, la Poarta Mântuitorului, în Kremlin, cu Icoana Vladimir a Maicii lui Dumnezeu.

   În 1613, în Moscova eliberată, Mihail Feodorovici Romanov era ales Ţar şi se căsătorea. Sfântul Arsenie a luat parte la festivităţi.

   Ultimii ani ai vieţii Sfântului Arsenie sunt asociaţi cu Suzdal-ul, unde a condus tronul arhiepiscopal. Devenind Arhiepiscop de Suzdal şi Tarus în 1616, a continuat să locuiască în Moscova, mutându-se în Suzdal, cu câţiva ani mai târziu. Aici, Sfântul s-a bucurat de cinstire şi dragoste. De mai multe ori, a solicitat Ţarului şi Patriarhului să aloce fonduri pentru restaurarea bisericilor distruse în Vremea Necazurilor şi a făcut donaţii generoase mânăstirilor. Cu puţin timp înainte de mutarea sa la Domnul, prin ordinul Patriarhului Filaret, a participat la cercetarea minunilor Icoanei Kazan a Maicii lui Dumnezeu. De asemenea, el a corespondat adesea cu Patriarhul Alexandriei, Sfântul Meletie Pegas.

   Sfântul Arsenie s-a mutat la Domnul, pe 13 aprilie (calendar grecesc) - 29 aprilie (rusesc) - 1625, şi a fost înmormântat în Catedrala Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în Kremlinul Suzdal-ului. Imediat după aceasta, Sfântul a devenit vestit ca făcător de minuni, la mormântul său având loc multe vindecări. Prima aflare a Sfintelor Moaşte ale Sfântului Arsenie a avut loc în anul 1668. În 1982, Sfântul a fost numărat între sfinţi. Sfintele moaşte ale Sfântului au fost descoperite pentru a doua oară, pe 23 august 2005.

 

   La 22 februarie 2015, sfintele moaşte ale Sfântului Arsenie au fost mutate de la Catedrala Naşterii, din Kremlinul Suzdalului, la Biserica Adormirea Maicii Domnului, în oraşul Suzdal.

   La 8 iunie 2006, Patriarhul Alexei al Moscovei al Întregii Rusii i-a oferit Mitropolitului Vasilios de Elasson o parte din sfintele moaşte ale Sfântului, pentru a le duce în Grecia. Ele au ajuns pe 17 iunie, din Rusia în Elasson, fiind întâmpinate de Arhiepiscopul Hristodul al Atenei şi al Întregii Grecii.

   Acestea au fost aşezate, în Biserica recent construită a Sfântului Arsenie din Elasson, în Elassona, într-un baldachin special. Sărbătoarea sa din Elassona are loc pe 8 mai, cu o procesiune cu sfintele moaşte.

 

   Cea mai mare parte a informaţiilor despre viaţa Sfântului Arsenie din Elassonos apare în scrierile sale şi în Viaţa Sfântului, în limba greacă, găsită în Mânăstirea Soumela din Trapezunt.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023