Sfântul Cuvios Ahila

   Sfântul Cuvios Ahila (sau Ahile) a fost un ascet al deşertului, din secolul al V-lea. Sfântul Nicodim din Sfântul Munte scria, citând, în unele locuri, din Evergetinos:

   <Trei bătrâni, dintre care unul având o reputaţie proastă, au mers într-o zi la Ava Ahila. Primul i-a cerut: "Părinte, fă-mi o plasă de pescuit".

   - Nu-ţi fac niciuna, a răspuns el. Apoi, al doilea a spus: „Milostiveşte-te, fă-mi una, pentru a o avea ca amintire din mânăstirea voastră”. Dar el a spus: „Nu am timp”. Apoi, cel de-al treilea, care avea reputaţia proastă, a spus: „Fă-mi o plasă de pescuit, ca să am ceva din mâinile tale, Părinte”. Ava Ahile i-a răspuns, dintr-o dată: „Pentru tine, voi face una”. Apoi, ceilalţi doi bătrâni l-au întrebat în taină: „De ce n-ai vrut să faci ceea ce ţi-am cerut, iar lui i-ai promis că-i vei face ce a cerut?”. Bătrânul le-a dat acest răspuns: „V-am spus că nu vă voi face niciuna, şi nu aţi fost dezamăgiţi pentru că m-aţi crezut că nu am timp. Dar dacă nu i-aş fi făcut lui una, ar fi zis: „Bătrânul a auzit despre păcatele mele şi de aceea nu vrea să-mi facă nimic, şi astfel legătura noastră s-ar fi destrămat. Dar acum i-am înveselit sufletul, astfel încât să nu fie copleşit de durere"

   Ava Bitimie spunea: „Într-o zi când mergeam la Schetis (Schit), cineva mi-a dat nişte fructe, pe care să le dau Bătrânilor. Aşa că am bătut la uşa chiliei lui Ava Ahile, pentru a-i da ceva. Dar mi-a spus: „Frate, de acum încolo, nu vreau să mai baţi la uşa mea, cu niciun fel de mâncare, şi să nu mergi să mai baţi nici la alte chilii”. Aşa că m-am retras în chilia mea şi am dus fructele la biserică.

   Ava Ahile a mers într-o zi la chilia lui Ava Isaia din Schetis şi l-a găsit tocmai mâncând ceva. Făcuse o amestecătură cu sare şi apă, într-o farfurie. Bătrânul, văzând că se ascundea în spatele unor trestii împletite, i-a spus: „Spune-mi, ce mănânci?”. El a răspuns: „Iartă-mă, Părinte, am tăiat frunze de palmier şi am ieşit în căldură; şi mi-am pus o bucată în gură, cu ceva sare, dar căldura mi-a ars gâtul şi dumicatul nu se mai ducea. Aşa că am fost obligat să adaug puţină apă la sare, pentru a-l înghiţi. Iartă-mă, Părinte". Bătrânul a spus: „Veniţi, cu toţii, să-l vedeţi pe Isaia mâncând zemuri în Schetis. Dacă vrei să mănânci zemuri, mergi în Egipt".

   Un bătrân care venise să-l vadă pe Ava Ahile, l-a găsit scuipând sânge din gură. L-a întrebat: „Ce necazuri ai, Părinte?”. Bătrânul a răspuns: „Cuvântul unui frate m-a întristat, m-am străduit să nu-i spun asta şi m-am rugat lui Dumnezeu să mă scape de acel cuvânt. Aşa că a devenit ca sângele în gura mea, şi l-am scuipat. Acum sunt împăcat, uitând de asta".

   Ava Amos spunea: „Cu Ava Bitimie, am mers să-l vedem pe Ava Ahile. L-am auzit cugetând la această zicerea: „Nu te teme, Iacove, a te duce în Egipt” (Facere 46: 3). Multă vreme rămăsese cugetând la asta. Când am bătut, el a deschis uşa şi ne-a întrebat de unde venisem. Ne-am temut să spunem că veneam de la Chilii, şi am răspuns că de pe Muntele Nitria. Apoi, ne-a zis: „Ce pot face pentru voi, care veniţi de atât de departe?”. El ne-a rugat să intrăm. Am observat că lucrase toată noaptea şi împletise foarte mult şi i-am cerut să ne spună un cuvânt. El ne-a zis: „De ieri seară până acum, am ţesut douăzeci de măsuri, deşi n-am trebuinţă de ele, dar mă temeam ca Dumnezeu să nu se supere şi să mă acuze zicând: „De ce n-ai lucrat, când puteai face asta? De aceea mă muncesc astfel, şi fac cât pot">.

   Sfântul Ahila s-a săvârşit în pace. Într-o cântare bisericească, parte a Canonului la Sâmbăta Săptămânii Brânzei de la Postul cel Mare, Sfântul Ahila este menţionat împreună cu Sfântul Amon: „Ahila şi Amon, florile deşertului”. El este cinstit în ziua de 17 ianuarie, în mod aparte.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022