Sfânta Ita, „Maica Adoptivă a Sfinţilor Irlandezi”, s-a născut în secolul al V-lea. Ea, asemenea multora dintre sfinţii irlandezi, a fost de viţă nobilă. Părinţii ei erau creştini evlavioşi, care locuiau în regiunea Waterford. Sfânta a întemeiat o şcoală şi o mânăstire, la Chilidi (Killeedy), care îi mai poartă încă numele, lângă Newcastle West, în Limerick. O fântână sfântă încă marchează locul bisericii sale.
Când a decis să se stabilească în Chilidi, un conducător local i-a oferit un teren în ajutorul mânăstirii, pe care Sfânta Ita l-a primit şi l-a cultivat. Mânăstirea a devenit cunoscută ca loc de pregătire pentru tinerii băieţi, mulţi dintre ei ajungând cunoscuţi oameni ai Bisericii. Ea l-a primit pe Sfântul Brendan Călătorul (16 mai), pe când acesta avea doar un an, şi l-a crescut până la vârsta de şase ani. De asemenea, a avut grijă de nepotul ei, Sfântul Moşemhoc (Mochaemhoch, 13 martie). Ea l-a numit „Pulcherie”, pentru că era un copil atât de frumos.

Mulţi oameni îi căutau sfaturile duhovniceşti şi, de asemenea, se pare că practica medicina, într-o oarecare măsură. Şi-a petrecut viaţa în pocăinţă şi ascetism.
Sfânta Ita îi spunea, cândva, Sfântului Brendan, că cele trei lucruri care Îl supără pe Dumnezeu sunt: inima rărzvrătită, cuvintele urii şi închinarea la lucrurile materiale.
Iar cele trei lucruri, care Îi plac cel mai mult lui Dumnezeu, sunt: inimă curata şi credincioasă, viaţa duhovnicească simplă şi dărnicia în milostenie.
Sfânta Ita a adormit întru Domnul, în anul 570. Ziua ei de sărbătorire aparte, 15 ianuarie, este o sărbătoare a întregului ţinut, iar numele ei este unul popular pentru fetele irlandeze.
*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022