Sfânta Genoveva din Paris

   Sfânta Cuvioasă Genoveva (Geneviève) din Paris s-a născut din părinţi înstăriţi, în Galia (Franţa modernă), în satul Nanterre, lângă Paris, în jurul anului 422. Numele tatălui ei era Severus, iar mama Sfintei se numea Gherontia. Conform obiceiurilor vremii, ea păzea adesea turma tatălui său, pe Muntele Valerian.

   Sfânta Genoveva avea să fie remarcată, la vârsta de aproximativ şapte ani, când Sfântul Gherman din Auxerre (31 iulie) trecea prin Nanterre. La slujba din acea noapte, Episcopul şi-a aşezat mâna pe capul ei, zicându-le părinţilor că va deveni mare înaintea lui Dumnezeu şi îi va duce pe mulţi la mântuire. Genoveva zicându-i că vrea să-şi închine viaţa lui Hristos, acesta i-a dăruit o medalie de aramă cu simbolul Sfintei Cruci pe ea, pe care să o poarte în jurul gâtului. Sfântul Gherman a îndemnat-o să nu poarte niciodată brăţări sau coliere cu perle, aur sau argint şi să evite să aibă alte podoabe în jurul gâtului sau pe degete.

   Când avea cincisprezece ani, Genoveva a fost dusă la Paris, pentru a intra în viaţa monahală. Prin post, priveghere şi rugăciune, ea a sporit pe calea monahismului şi a primit de la Dumnezeu darurile înainte-vederii şi ale facerii de minuni. Treptat, parizienii şi locuitorii din împrejurimi au început să o vadă pe Genoveva "vas sfinţit" (2 Timotei 2:21).

  Ani mai târziu, când Sfintei Genoveva i s-a zis că Attila Hunul se apropia de Paris, aceasta împreună cu celelalte călugăriţe s-au rugat şi au postit, cerând lui Dumnezeu să cruţe oraşul. Dintr-o dată, barbarii s-au îndepărtat de Paris, pornind în altă direcţie.

   Sfânta Genoveva a considerat întotdeauna că Slujba Vecerniei de sâmbătă seara este foarte importantă, arătându-ne modul în care ar trebui să fie rânduită întreaga noastră viaţă. „Trebuie să priveghem, cu post şi rugăciune, astfel ca Domnul să ne găsească gata când va veni”, spunea ea.

   Se afla pe drum spre biserică, împreună cu maicile, într-o sâmbătă seara cu furtună, vântul stingându-i felinarul. Călugăriţele nu mai cunoşteau drumul, fără lumină, fiind furtună şi întuneric, greoi şi noroios. Sfânta Genoveva a însemnat cu semnul Sfintei Cruci felinarul, iar lumânarea din interior s-a aprins cu flacără strălucitoare. În acest fel, au putut să se îndrepte către biserică, pentru slujire.

   Biserica pe care Sfânta Genoveva a sugerat-o regelui Clovis, că ar trebui să o ridice în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, avea să devină şi locul ei de îngropare la momentul trecerii la cele veşnice, în jurul anului 512, la vârsta de optzeci şi nouă de ani. Sfintele sale moaste au fost mutate, ulterior, la Biserica Saint-Étienne(Sfântul Ştefan)-du-Mont, din Paris. Cea mai mare parte, însă, a sfintelor sale moaşte şi ale celorlalţi sfinţi, au fost distruse în Revoluţia Franceză.

   Din vremuri străvechi, Sfânta Genoveva a fost considerată protectoarea producătorilor de vinuri. Ea este cinstită, în mod aparte, în ziua de 3 ianuarie.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022