Sâmbãtã 3 septembrie 2022

Sfânta Maria Magdalena: noi descoperiri în oraşul natal

Patru băi ritualice au fost dezgropate în săpăturile ce au loc în Magdala.

Numele Maria (Miryam, în ebraică) era atât de obişnuit încât Sfintele Evanghelii trebuia întotdeauna să specifice despre care Maria era vorba, din rândul ucenicilor lui Hristos: Maria, Mama lui Iisus, Maria, mama lui Iacov, Maria soţia lui Cleopa şi „Maria, numită Magdalena” (Maria hē kaloumenē Magdalēnē; Luca 8: 2).

Sinagoga din Magdala cu masa de lectură a Torei, în centru.
Sinagoga din Magdala cu masa de lectură a Torei, în centru.
Foto: prin amabilitatea Autorităţii de Antichităţi din Israel - Revista de Arheologică Biblică

   Dar ce înseamnă termenul descriptiv "Magdalena"? O tradiţie ulterioară îl interpretează ca însemnând „din Magdala”. Singura referinţă posibilă a Evangheliei la un anumit loc, pentru acest nume, se găseşte în Matei 15:39, unde aflăm despre venirea lui Iisus „în regiunea Magdala”, redată, totuşi, în unele manuscrise ca "Magadan". Abia în secolul al VI-lea, sursele literare ne informează despre un pelerinaj în presupusul oraş natal al Mariei Magdalena de pe ţărmurile Mării Galileii, numit Magdala.

   Numele locului Magdala este foarte probabil păstrat în numele "Qarīyat al-Majdal" - un sat arab care a existat la Marea Galileii, până în 1948. Surse antice, la rândul lor, vorbesc despre un loc numit "Tarricheae", care derivă de la „manufacturile greceşti pentru săratul peştilor” sau mai precis, „cuvele folosite pentru săratul peştilor”.

   Din aceleaşi surse antice - scrise în greacă şi latină - rezultă că Taricheae era un oraş demn de luat în seamă, probabil cel mai important centru de pe coasta de vest a Mării Galilee până la întemeierea Tiberias în 19 după Hristos. La baza faimei şi bogăţiei acestui sat de pescari s-a aflat comerţul cu peşte. Populaţia din Tarricheae crescuse la aproximativ 30 000 de oameni, până la jumătatea secolului, aşa cum explică un istoric evreu renumit, Flavius Josephus, în relatarea sa despre suprimarea romană a primei revolte evreieşti din 66–70 după Hristos.
De asemenea, Josephus a înregistrat prăbuşirea bruscă a istoriei oraşului în anul 67:

    „Titus a sărit pe calul său şi şi a condus trupele la lac [Marea Galileii], a călătorit pe malul apei şi a intrat mai întâi în oraş, urmat de oamenii săi. […]Abandonându-şi posturile, [liderul rebelilor] Iisus şi susţinătorii săi au fugit în întreg ţinutul, în timp ce restul s-a repezit spre lac. Acolo au fugit în timp ce inamicul înainta să-i prindă; Unii au fost ucişi în timp ce se urcau în bărci, alţii în timp ce încercau să înoate spre cei care plecaseră mai înainte. În oraş, s-a înregistrat un masacru, aceeaşi soartă lovindu-i pe cei străini care nu reuşiseră să scape - şi care au încercat să se opună - şi pe rezidenţii care nu opuneau deloc rezistenţă. […]Cei care s-au refugiat pe lac, când au văzut că oraşul se prăbuşea, s-au oprit şi au stat cât mai departe de raza inamicului, cât au putut” (Războiul evreiesc 3.10.5; trans. de Gaalya Cornfeld)

   Săpăturile arheologice moderne la Tarricheae/al-Majdal/Magdala, pe malul Mării Galileii, confirmă mărturiile autorilor antici despre afluenţa şi prosperitatea acestui oraş galilean şi dau şi mai multă credinţă identificării Tarricheae cu Magdala.

Piatra Magdala servea, cel mai probabil, ca masă de lecturare a Torei.
Piatra Magdala servea, cel mai probabil, ca masă de lecturare a Torei.
Foto: prin amabilitatea Magdala (@experience_Magdala)

   În urma descoperirii unei bărci antice bine conservate, lângă Magdala, în 1986, cea mai interesantă descoperire a mai avut loc în 2009, când arheologii Autoriţii Israeliene a Antichităţilor au descoperit o sinagogă. Această una dintre cele opt sinagogi identificate până acum în Israel, care datează din primul secol al erei noastre, a însemnat o descoperire splendidă - aşa-numita piatră Magdala, o masă de lecturare a Torei, sculptată în piatră, cu basoreliefuri care înfăţişează un sfeşnic menora cu şapte braţe şi, posibil, Templul din Ierusalim.

   Descoperirile din oraşul natal al Sfintei Maria Magdalena, efectuate în cadrul Proiectului Arheologic Magdala, sub conducerea Marcelei Zapata-Meza de la Universitatea Anahuac din Mexic, au dezvăluit patru băi ritualice (mikva). Aceste băi şi sinagoga întăresc şi mai mult imaginea unui oraş evreiesc, care se remarcă şi mai mult prin viaţa sa religioasă. Dar săpăturile dezvăluie, de asemenea, semne palpabile ale distrugerii raportate, ceea ce indică faptul că populaţia evreiască a oraşului a luat măsuri pentru a-şi proteja sit-urile sacre în faţa profanării de către armata romană care se apropia, în anul 67 al erei noastre.

Mikva, sau băi de curăţire ritualică, la Magdala
Mikva, sau băi de curăţire ritualică, la Magdala. Foto: Marcela Zapata-Meza.

********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022 

Lăcaşuri Ortodoxe (spre pagina principală)