Piatra Magdala: Templul Ierusalimului, întruchipat

Blocul de piatră sculptat, numit Piatra Magdala, înfăţişează simbolurile Templului din Ierusalim.

   Imaginaţi-vă un evreu din primul secol, care trăia în apropierea propriului Templu din Ierusalim, dar aflându-se totuşi prea departe pentru a face vizite dese. Ce reprezenta Templul, în viaţa de zi cu zi? Localiza prezenţa lui Dumnezeu strict în Templul Ierusalimului sau, de asemenea, în mijlocul comunităţii, atunci când se aduna în sinagogă? Pentru un popor care trăia în diaspora, incapabil să viziteze frecvent Templul, ce făcea totuşi să se păstreze memoria şi centralitatea Templului în minte? O piatră intrigantă, descoperită în Magdala, pe ţărmurile vestice ale Mării Galileii, în septembrie 2009, ar putea oferi un indiciu. Având sculptate pe ea simboluri ale Templului, piatra de cuarţită a fost descoperită în mijlocul unei vechi sinagogi.

   Aşa-numita Piatră Magdala este un bloc de piatră, având sculptate simbolurile Templului din Ierusalim, fiind reprezentat şi interiorul central al Templului, inclusiv Sfânta Sfintelor. Piatra măsoară în jur de 60 cm, având o înălţime de 30 cm. Găsită aproape în centrul sinagogii, Piatra Magdala se crede că a fost o parte din mobilamentul necesar ceremonialului, pe care ar fi fost aşezate Tora şi alte suluri sacre de pergament. Să fie, însă, pur şi simplu un "bimah" (un suport tradiţional pentru suluri), sau are o semnificaţie mai profundă?

   Sunt explorate diverse teorii. Dr. Rina Talgam, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, un pionier în cercetările asupra Pietrei Magdala, consideră că Piatra Magdala poate indica o mişcare evreiască timpurie, în care sinagoga era percepută ca fiind un „mic templu”. O adunare alături de Scripturi putea fi concepută ca o formă de închinare spirituală, înlocuind o jertfă ritualică adusă în Templu. Se pune întrebarea: exista un concept evolutiv al închinării, în diaspora? Exista percepţia prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul celor care venerau Scriptura? Putea fi, aceasta, considerată o formă de rugăciune, într-o sinagogă din secolul I? Ori, să fi fost o interpretare creştină, impusă unui obiect evreiesc? Cercetările şi reflecţiile lui Talgam, asupra Pietrei Magdala, sunt pe cale, acum, de a fi publicate.

   Partea din faţă a Pietrei Magdala afişează un simbol evident evreiesc, "menorah" (vezi imaginea de mai jos). În prezent, este cea mai veche imagine sculptată a unui menorah cu şapte braţe, din cel de-Al Doilea Templu, descoperită într-un loc public. Baza sa, un trepied, indică probabilitatea ca artistul să fi văzut menorahul real în Templu.

   Menora de pe Piatra Magdala pare să fie aşezată deasupra unei secţiuni pătrate decorate - simbol al Altarului Jertfei. Este flancată de două vase, reprezentând, posibil, apa şi uleiul folosite în Templu. Dacă un rabin ar fi stat în faţa Pietrei, cu faţa spre menora, şi-ar fi îndreptat privirea spre sud, spre Ierusalim, ca şi cum ar intra în Templul în sine.

   De-a lungul părţilor laterale ale Pietrei, privitorul observă mai multe arcade aşezate pe stâlpi şi un alt set de arcade în interior, oferindu-i un sentiment tridimensional (vezi imaginea de mai jos). Talgam speculează că aceste arcade reprezintă porţile din Azara sau zidul din jurul sanctuarului şi zidul sanctuarului în sine. Un obiect mic, aflat acolo unde încep aceste arcade, are forma unei lămpi cu ulei din perioada irodiană. Ne putem imagina că trecem prin pasajele Templului, iluminate de lămpile cu ulei.

Cercetătorii încă dezbat semnificaţia mai multor obiecte din partea de sus a Pietrei Magdala (vezi imaginea de mai jos). De pildă, opiniile diferă cu privire la interpretarea a două căsuţe cu câte trei inimi - şase inimi, în total. Sunt doar un mod de a umple, frumos, spaţiul? Sunt frunze de iederă? Sunt pâini? Motti Aviam, profesor de arheologie la Colegiul Kinneret de la Marea Galileii, interpretează acestea ca fiind pâinea adusă pe masa punerii înainte. Împărţirea fiecărei inimi în jumătate semnifică o paralelă cu modul în care era adusă pâinea pe masa punerii înainte: două seturi a câte şase pâini. Simbolurile care reprezintă masa punerii înainte arată ca nişte cupe, cu susul în jos. Descoperirea acestui simbol, pe monede vechi, încredinţează această interpretare.

   Un alt simbol fascinant domină centrul părţii superioare a Pietrei Magdala: o rozetă cu şase petale. Este flancată de coloane cu capiteluri palmate, rezonând cu descrierea istoricului evreu Josephus a ariei direct dinaintea Sfintei Sfintelor. Rozeta în sine simbolizează vălul propriu-zis, de dinaintea Sfintei Sfintelor. Josephus descrie acest voal ca fiind decorat cu flori - poate cu această rozetă.

   Curios, rozeta este un motiv evreiesc comun găsit pe osuare, sarcofage şi faţadele monumentale ale mormintelor din perioada de sfârşit a Templului al Doilea până în secolul al II-lea al erei noastre. Având în vedere această legătură, apare întrebarea dacă semnifică trecerea prin „voal” din această viaţă, înspre prezenţa lui Dumnezeu - la fel cum trecerea prin voal în Sfânta Sfintelor este o intrare în Slava lui Dumnezeu localizată în Templu.

   Acestea ne conduc către simbolul final, reprezentând partea cea mai profundă a Templului, de pe Piatra Magdala: Sfânta Sfintelor. Două roţi apar suspendate în aer, cu forme triunghiulare dedesubt, reprezentând focul (vezi imaginea de mai jos). Scrierile evreieşti timpurii folosesc această imagine, pentru a reprezenta Tărâmul Ceresc. Roţile sunt interpretate ca fiind baza carului, simbolizând Tronul lui Dumnezeu. Carul în flăcări, descris în Ezechiel 1 şi 10, creditează simbolul indicând prezenţa lui Dumnezeu sălăşluindu-Se atât în Templu, cât şi în Ceruri.

   Bogăţia şi complexitatea simbolurilor forţează întrebarea: populaţia evreiască din Magdala credea că prezenţa lui Dumnezeu era în sânul ei, într-un mod particular, în timp ce se aduna în jurul Scripturii? Dacă da, Magdala oferă mai mult decât o simplă arheologie de prim secol. Sit-ul ne permite, de asemenea, să ne gândim la intersectarea istoriei şi credinţei evreieşti, cu cea creştină.

   Magdala este deschisă zilnic publicului, între orele 8:00 şi 18:00. Pentru mai multe informaţii, vizitează www.magdala.org.

   Jennifer Ristine, autoarea articolului de faţă (scris în limba engleză, pentru Revista de Arheologie Biblică/BAR/ Octombrie 16, 2022) coordonează Centrul Vizitatorilor şi Institutul Magdalena, pe situl Magdala din Israel. Anterior pedagog, ea a ajutat la dezvoltarea sit-ului Magdala, din septembrie 2014.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022